Părintele Paisie Aghioritul
http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/marturii/parintele-paisie-aghioritul-noi-cu-cine-ne-asemanam-cu-musca-cu-albina
Unii
oameni îmi spun că sunt indignați de faptul că există multe lucruri
greșite în biserică. Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori
în apropiere?” iar ea le va răspunde: „Nu ştiu dacă sunt flori, dar
acolo în mormanul acela de gunoi poţi găsi toată mizeria pe care o
vrei”. Şi va începe să îţi înşiruiască toate locurile murdare pe unde a
fost. Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coș de gunoi prin
zonă?” ea îţi va răspunde: „Coş de gunoi? Nu, n-am văzut niciunul, pe
aici e plin de flori parfumate”. Şi va începe să îţi înșiruiască toate
florile din grădină sau de pe pajişte. Vedeţi voi, musca nu ştie decât
unde este mizeria în timp ce albina ştie unde se găsesc irişii sau
zambilele.
Iar
eu am realizat că unii oameni sunt asemenea muștelor, iar alții asemeni
albinelor. Cei care se aseamănă cu muștele găsesc răul în orice și sunt
preocupați de el. Aceștia nu văd binele din jurul lor. Dar cei ce se
aseamănă cu albinele nu văd decât bine oriunde s-ar uita. Oamenii
limitați gândesc și privesc totul într-o manieră greșită, în timp ce
aceia care au gânduri pozitive, orice ar vedea, orice li s-ar spune, vor
gândi într-o manieră optimistă.
Odată
un student a venit la chilia mea și a bătut la ușă. Deși aveam de citit
un teanc de scrisori, m-am decis să merg să văd ce vrea. „Ce doreşti
fiule?” l-am întrebat. „Aici este chilia părintelui Paisie?” m-a
întrebat el zicând: „vreau să îl văd pe părinte”. „Da, aici este, dar
părintele nu e, a plecat să cumpere ţigări”, i-am spus eu. „Înseamnă că
s-a dus ca să ajute pe cineva” a spus acesta cu un gând bun. „Nu, a mers
să le ia pentru el”, am spus eu. „Le-a terminat pe toate şi tânjea după
o ţigară. Pe mine m-a lăsat aici singur şi nu ştiu când se întoarce.
Dacă mai durează mult, am să plec”. Ochii umeziţi ai studentului i-au
trădat emoţiile şi a spus din nou cu un gând bun: „Îl tulburăm pe
părintele Paisie”. L-am întrebat: „De ce vrei să îl vezi?”,
„Vreau
doar binecuvântarea lui”, mi-a răspuns. „Ce binecuvântare vrei de la
el, naivule! E ţicnit, îl cunosc bine. Nu are pic de har. Nu-ți mai
pierde timpul așteptându-l să se întoarcă. Va fi morocănos, s-ar putea
chiar să fie beat, căci mai are și viciul acesta”. Cu toate astea,
tânărul a rămas optimist. Într-un final i-am spus: „Am să îl mai aştept
şi eu puţin, ce vrei să îi transmit?” „Vreau să îi dau o scrisoare” a
spus, „dar îl aştept ca să îmi dea şi binecuvântarea”.
Vedeţi?
Oricât de multe lucruri rele i-aș fi spus, le-a privit pe toate cu ochi
buni. Când i-am spus despre țigări, ochii i s-au umezit. „Cine ştie”, a
gândit el „probabil s-a dus ca să ajute pe cineva”. Alţii sunt educaţi,
citesc mult, dar cu toate acestea nu gândesc precum tânărul acela! Odată
ce îl contraziceai, el crea imediat o altă idee și ajungea la o
concluzie chiar mai bună decât prima. Am fost uimit de această
capacitate a lui! A fost prima oară când am văzut așa ceva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu