Simbolul credinţei - esenţa învăţăturii creştine

religiecalarasi@yahoo.com

Simbolul credinţei - esenţa învăţăturii creştine

         Dictionar

A purcede=a proveni, a lua nastere, a izvori;

Apostoleasca Biserica=(aici-lectie)Biserica ce are toate invataturile si lucrarile sfinte primite direct de la Sf. Apostoli;

Atottiitorul=purtatorul de grija, le tine pe toate;

Intrupat=a luat trup, fiinta;

Pogorat=coborat;

Sinoade ecumenice (adunări sau soboare)-adunarile episcopilor Bisericii creştine care au avut scopul de a combate ereziile si de a formula adevărata învăţătură de credinţă a Bisericii si norme morale;

Soborniceasca Biserica=(aici-lectie) Biserica ce ii cuprinde pe toti oamenii de aceeasi credinta;

Crez (simbolul credintei) (“credo”lat.-“eu cred”)=marturisire de credinta;

Erezie=invatatura de credinta gresita, contrara invataturii Bisericii, ratacire de la adevar;

De o fiinta=a fi de aceeasi fiinta, a avea aceeasi natura;

De-a lungul istoriei – 7 sin. ec. - I sin. ec. - Niceea (325)-art.1-7; II sin. ec. - Constantinopol ( 381)-art.8-12.

În acest simbol se cuprinde pe scurt adevărata credinţă a bisericii    dintotdeauna     şi    de    pretutindeni despre:

1.       învăţătura despre Dumnezeu Tatăl   (art. 1);

2.       învăţătura  despre  Dumnezeu  Fiul  şi activitatea Sa mântuitoare (art. 2-7);

3.       învăţătura  despre  Dumnezeu  Sfântul Duh (art. 8).

4.       învăţătura despre Biserică (art. 9).

5.       învăţătura despre Botez-Sfintele Taine (art. 10).

6.       învăţătura despre judecata universală şi viaţa veşnică (art 11-12).

In Biserica Ortodoxa Crezul se rosteste:

¨         La Sf. Taina a Botezului (nasi) pentru a marturisi credinta pe care o primeste si o va urma cel botezat;

¨         La Sf. Liturghie, marturisind prin aceasta credinta celor care participa la viata Bisericii;

¨         La slujbele Bisericii si in rugaciunile particulare ale credinciosilor.

            In 589, la Sinodul de la Toledo, Biserica din Apus, a hotarat ca in articolul: “[cred] intru Duhul Sfant…care de la Tatal purcede” sa se adauge “si de la Fiul”, rezultand: “si intru Duhul Sfant…care de la Tatal si de la Fiul purcede”. Acest adaos se numeste Filioque (“si de la Fiul”), fiind una din principalele neintelegeri care a provocat schisma (despartirea, ruptura) dintre Biserica Ortodoxa si cea Romano-Catolica.

Sf. Simeon Noul Teolog face urmatoarea analogie: “Tatal=casa, Fiul=usa, Sf. Duh=cheia. Daca cheia nu descuie, usa nu se deschide. Daca usa nu se deschide, nu intra nimeni in Casa Tatalui: “Nimeni nu vine de la Tatal, decat prin Mine.” = rolul Sf. Duh

Simbolul credinţei-Invatatura despre Sfanta Treime

Lucrarea Sfintei Treimi = Tatal lucreaza prin Fiul (impreuna cu El) in Sfantul Duh (desavarsita).

Dumnezeu Tatal (Creatorul, Proniatorul) (art. 1)

- prima Persoana a Sfintei Treimi;

- numit “Tata” = El naste dintotdeauna pe Fiul si El purcede dintotdeauna Duhul Sfant;

                          = Asa ne-a invatat Domnul Hristos cand ne rugam sa spunem “Tatal nostru”;

- numit “Atottiitorul” = le tine pe toate cu bunatatea si milostivirea Sa;

- numit “Facatorul” (Creatorul) = a creat lumea vazuta si nevazuta (ingerii) din iubire si ii poarta de grija prin intelepicunea si milostivirea Sa nemarginita.

  Insusiri parintesti ale lui Dumnezeu: dragostea, bunatatea, dreptatea, iertarea, compasiunea;

      Datoriile noastre fata de Tatal ceresc: ascultare, respect, incredere, cinstire;

Dumnezeu Fiul (Cuvantul lui Dumnezeu / Dumnezeu Cuvantul) (Mantuitorul, Judecatorul) (art. 2-7)

- a doua Persoana a Sfintei Treimi;

- este singurul Fiu, dupa fire, al lui Dumnezeu;

- egal cu Tatal;

- are fire dumnezeiasca si fire omeneasca;

- este nascut din Tatal;

- este vesnic;

- este de o fiinta cu Tatal;

- Mantuitorul -a mantuit lumea din robia pacatului si a mortii;

- Judecatorul -va judeca lumea la sfarsitul lumii;

Dumnezeu Sfantul Duh (Datatorul de viata, Sfintitorul, Mangaietorul) (art. 8)

- a treia Persoana a Sfintei Treimi;

- “Domn de viata facator”=daruieste viata creatiei;

- Dumnezeu adevarat ca si Tatal si Fiul;

- purcede din veci din Tatal;

- “a grait prin prooroci”=a pregatit omenirea pentru primirea Matuitorului, vestindu-I nasterea;-

-          S-a pogorat in chip de porumbel=Botezul Domnului Hristos (Iordan);

-          S-a aratat in chip de nor luminos=Schimbarea la Fata (Muntele Taborului);

-          S-a pogorat in chip de limbi de foc=Cinzecime (Pogorarea Sf. Duh) peste Sf. Apostoli;

- sterge pacatele pe care le marturisim preotului (Spovedanie), curatindu-ne sufletul;

- rugaciunea “Imparate Ceresc” – inchinata Persoanei Sf. Duh;

  Darurile Duhului Sfant (Galateni 5,22): dragostea, facerea de bine, bucuria, credinta, pacea, blandetea, indelunga rabdare, infranarea poftelor, bunatatea, curatia.

Invataturi morale:

•     Sa laudam si sa cinstim pe Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Sfantul Duh prin rugaciune;
•     Toate lucrarile Bisericii se fac in numele Sfintei Treimi;
•     Sa ne marturisim adevarata credinta luminata (insuflata) de Dumnezeu prin Sfintii Parinti la sinoadele ecumenice;
•     Sfanta Treime ne arata ca pentru a fi asemenea Ei, trebuie:

- sa fim in comuniune cu toti oamenii;

- sa ne iubim si sa ne slujim unii pe altii;

Temeiuri scripturistice

•   Asa sa va rugati: “Tatal nostru care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau…”(Matei 6,9);
•   “Iar cand va veni Mangaietorul, pe Care Eu Il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine.” (Ioan 15,26);
•   “De la El … sunt toate.” (Romani 11,36);
•   “Mangaietorul, Duhul Sfant, pe care-L va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invata toate si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.” (Ioan 14,26);

Temeiuri patristice 

•   “Dumnezeu nu constringe pe nimeni, dar daca Dumnezeu voieste si noi nu voim, mantuirea noastra este cu neputinta, pentru ca El nu voieste sa sileasca pe nimeni.” (Sf. Ioan Gura de Aur);
•   “Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant, Treime Sfanta, Slava Tie.” (Rug. Sf. Ioanichie);
•   “Dumnezeu poate cate vrea, dar nu vrea cate poate, caci poate pierde lumea, dar nu vrea.” (Sf. Ioan Damaschin);