Legea cea Nouă - FERICIRILE (Matei 5,1-12)

religiecalarasi@yahoo.com

Legea cea Nouă - FERICIRILE (Matei 5,1-12)

Dicţionar:

Predică=cuvânt de învăţătură;

Fericit, fericiţi=cel (cei) care se află într-o stare de deplină mulţumire sufletească; lăudat, preamărit;

Smerenie=atitudine umilă, supusă, respectuoasă; Comportare modestă, plină de bunăcuviinţă; evlavie, pioşenie;

Virtute=însuşire morală pozitivă a omului; integritate morală; puterea de a realize binele în toate formele dorite şi poruncite de Dumnezeu

                “Fericirile”  au fost rostite de Mântuitorul, pe un munte cânt ţinea o predică, de atunci muntele s-a numit Muntele Fericirilor.

                “Fericirile”  constituie legea morală adresată tuturor oamenilor.

Destinatarii acestor “Fericiri” n-au fost numai Apostolii, ci toţi  oamenii  care doresc  dobândirea  fericirii  veşnice. Mântuitorul  Iisus Hristos începe pregătirea Apostolilor pentru misiunea  lor prin  prezentarea acestei liste de fericiri ce pot fi primite dacă se dobândesc anumite virtuţi.

Cele nouă fericiri ne apar ca treptele unei scări împărăteşti care are prima treaptă smerenia, iar ultima răbdarea cu bucurie a prigoanei pentru Hristos. Fiind vorba de virtuţi prin care ne facem fericiţi , aceste Cuvinte ale Mântuitorului evidenţiază şi rolul nostru în dobândirea mântuirii, pe lângă credinţă şi harul dumnezeiesc.

1. „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor." virtutea (smerenia) şi răsplata (împărăţia Cerurilor).

Expresia „sărac cu duhul": „Sărac cu duhul" înseamnă smerit, modest, supus, plin de respect. Omul smerit , oricât de multe fapte bune ar face, consideră că nu a făcut de ajuns şi se străduieşte să înfăptuiască şi altele. Cel smerit vede în realizările sale şi ajutorul lui Dumnezeu.

2. "Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia." virtutea (pocăinţa) şi răsplata (mângâierea divină);

Expresia „cei ce plâng..." Nu orice plâns este aducător de fericire, ci doar plânsul (părerea de rău) este pentru păcatele săvârşite.

3. „Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul." virtutea (blândeţea) şi răsplata (pământul, dar mai ales împărăţia cerurilor);

Explicaţia cuvântului „blând" - „...paşnic, prietenos, blajin etc."

Blândeţea este forma de manifestare concretă a iubirii prin care este biruită mânia, lăcomia şi violenţa. Omul blând se simte mulţumit oriunde ar fi şi răspândeşte pace şi armonie în jurul său.

4. „Fericiţi cei flămânzi si însetaţi  de dreptate,   că  aceia  se  vor sătura."  virtutea (dreptatea) şi răsplata (desăvârşirea);

Pentru a arăta rolul vital al dreptăţii Mântuitorul Iisus Hristos foloseşte metafora „flămânzesc şi însetează de dreptate". Aceasta este construită din realităţile vitale omeneşti: a mânca şi a bea, faţă de care nu se poate trăi. Foamea şi setea de dreptate sugerează dorinţa nemărginită de a împlini voia lui Dumnezeu.

5. "Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui." virtutea (milostenia)    şi    răsplata    (milostivirea divină);

Prin faptele de milostenie îl întâlnim pe Dumnezeu Însuşi „întrucât aţi făcut unuia dintre foarte aceşti mici fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut"(Matei 25.40) le-a spus Mântuitorul Hristos ucenicilor când le-a prezentat criteriile fundamentale ale judecăţii viitoare. Mila se concentrează în faptele milei trupeşti (ajutorare materială) şi faptele milei sufleteşti (ajutorare spirituală) izvorâtă din dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.

Faptele de milostenie - „...să hrăneşti pe cei flămânzi, să oferi apă celui însetat, să îmbraci pe cel gol, să cercetezi pe cel bolnav şi pe cei aflaţi în suferinţă , să îndrepţi pe cei păcătoşi, să ierţi, să încurajezi pe cei întristaţi, să răsplăteşti răul cu bine, să te rogi pentru aproapele tău, etc."

Cei ce săvârşesc fapte de milostenie vor avea parte de mila lui Dumnezeu.

6. „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu." virtutea (curăţia inimii) şi răsplata (bucuria vederii lui Dumnezeu);

Curăţia inimii înseamnă absenţa oricărui păcat, gândul curat, gândul curăţit de orice patimă. Curăţia gândului transformă inima într-un loc în care poate fi contemplată prezenţa lui Dumnezeu. Aşa cum soarele se reflectă mai mult într-o oglindă curată, tot aşa cu cât inima este mai curată, cu atât bucuria vederii lui Dumnezeu este mai intensă. Această bucurie este inexprimabilă în cuvinte.

7. „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema." virtutea (concilierea) şi răsplata     (demnitatea    de    fiu    a     lui Dumnezeu).

„Făcătorii de pace" sunt acei creştini care încearcă să înlăture orice dezbinare, ură şi invidie dintre oameni. Ei îndeamnă pe cei înrăiţi la împăcare şi prin faptele lor caută să trăiască în pace şi armonie cu Dumnezeu, cu ei înşişi şi cu semenii. De aceea sunt consideraţi fii ai lui Dumnezeu.

8. „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.” virtutea (dreptatea) şi răsplata (moştenirea împărăţiei Cerurilor).

Dreptate înseamnă adevărata credinţă în Dumnezeu. Cei care dau dovadă de răbdare în timpul prigonirii şi suferinţei pentru credinţă în Dumnezeu, vor fi răsplătiţi de Acesta.

9.  „Fericiţi veţi fi, când vă vor ocări şi vă vor prigoni, şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind  din pricina  Mea" virtutea (statornicia    în  credinţă) şi răsplata (fericirea  veşnică).

“Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.”

Această fericire completează pe cea dinainte. Ea se adresează în mod deosebit Apostolilor, care aveau să-L mărturisească pe Hristos, chiar cu preţul vieţii. Nu oricine este prigonit va câştiga Împărăţia Cerurilor, ci cel care suferă pentru Hristos fiind nevinovat.

Concluzie: Virtuţile cuprinse în aceste nouă Fericiri alcătuiesc o adevărată    scară    a   desăvârşirii.    La    acest    urcuş duhovnicesc ne cheamă Mântuitorul. El va fi alături de noi prin harul Său şi vom urca plini de bucurie, treaptă cu treaptă, această minunată scară spre cer.

         „Fericirile" sunt atât de importante pentru viaţa oamenilor încât se cântă la Sfânta Liturghie şi la slujba înmormântării ;

Dacă în Decalog ni se arată ce nu trebuie să facă un credincios, în Fericiri ni se sugerează ce trebuie să facă un creştin pentru a dobândi fericirea veşnică.

Regulile de comportament prezentate de Mântuitorul în “Fericiri”…

Învăţături morale

•   Fericirile sunt reguli de viaţă pentru cel ce vrea să Îl urmeze pe Hristos;
•   Cei care urmează sfaturile Mântuitorului, vor fi răsplătiţi de Dumnezeu;
•   Fericirile sunt o expunere sintetică a virtuţilor care trebuie să-şi pună pecetea pe viaţa creştinului;
•    Fericirile constituie legea morală adresată tuturor oamenilor; 
•   Cei care urmează sfaturile Mântuitorului Iisus Hristos vor fi binecuvântaţi veşnic de Dumnezeu;
•   Fericirile alcătuiesc o adevărată    scară    a   desăvârşirii;
•   Fericirile se cântă la Sfânta Liturghie şi la slujba înmormântării ;

Nume de personalităţi biblice şi creştine care au dobândit în viaţa lor virtuţile amintite în Fericiri.  

           1. smerenia: model este Mântuitorul Iisus Hristos „care S-a făcut Om pentru mântuirea noastră";

           2.   pocăinţa:   fiul   risipitor  din   pilda  cu acelaşi nume , tâlharul de pe cruce;

           3.   blândeţea:   Mântuitorul  Iisus   Hristos care ne spune - „învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre";

           4.   dreptatea:  Iov,  dreptul  Simeon (Luca 2.25), Zaharia şi  Elisabeta,  Sfântul  Ioan Botezătorul   (Luca   1.   6),   dreptul   losif (Matei 1.9);

           5.  milostenia: samarineanul milostiv din pilda cu acelaşi nume; Mântuitorul Iisus Hristos , care fiind pe cruce , se ruga -„Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac";

           6.   curăţia  inimii:  Maica  Domnului este modelul curăţiei inimii;

           7.  concilierea: Mântuitorul  Hristos poate aduce lumii şi fiecăruia în parte pacea cea adevărată,dacă este urmată învăţătura Sa;

           8.   prigoniti pentru dreptate: Mântuitorul Iisus Hristos, Apostolii, martirii;

9.  statornicia în credinţă: Sfinţii Apostoli, martirii.

FERICIRILE “Eu iubesc pe cei ce Mă iubesc şi cei ce Mă caută, Mă găsesc.” (Pilde 8,17) 1.            „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor." 2.            "Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia." 3.            „Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul." 4.            „Fericiţi cei flămânzi si însetaţi  de dreptate,   că  aceia  se  vor sătura."   5.            "Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui." 6.            „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu." 7.            „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema." 8.            „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.” 9.            „Fericiţi veţi fi, când vă vor ocări şi vă vor prigoni, şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind  din pricina  Mea." “Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.”
Fericire = stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină
a)        Virtute	b)           Răsplata
1. smerenia	1. împărăţia cerurilor
2. pocăinţa	2.  mângâierea divină
3. blândeţea	3. împărăţia cerurilor
4. dreptatea	4.  desăvârşirea
5. milostenia	5.  milostivirea divină
6. curăţia inimii	6. bucuria vederii lui Dumnezeu
7. concilierea	7.  demnitatea de fiu a lui Dumnezeu
8. dreptatea	8.  moştenirea împărăţiei cerurilor
9. statornicia în credinţă	9.  fericirea veşnică
c) Fericirile = reguli de viaţă pentru cel ce vrea să-L urmeze pe Hristos; expunere sintetică a virtuţilor care trebuie să-şi pună pecetea pe viaţa creştinului.