Albert Einstein "Dumnezeu vs. Stiinta" (1921)

ACEASTA DEMONSTRATIE A FOST FACUTA IN ANUL 1921... DUPA ACEEA AU APARUT SI ALTE DEMONSTRATII... DAR ASTA RAMANE IN ISTORIE. Veți vedea de ce...

Într-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie.
  - Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie. Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.

- Esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da dle, spune studentul.
- Deci crezi in  Dumnezeu?

- Cu siguranta.

- Dumnezeu e bun?

- Desigur, Dumnezeu e bun.

- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

- Da. - Tu esti bun sau rau?

- Biblia spune ca sunt rau.

- Profesorul zambeste cunoscator.

- Aha! Biblia! Se gandeste putin. - Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana
 bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

- Da, dle. As incerca.

- Deci esti bun.

- N-as spune asta.

- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu.

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

- El nu ajută, nu-i așa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

- Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se  relaxeze.

- Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

- Pai, da, spune studentul.

- Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare:

- Nu.

- De unde vine Satana?

Studentul ezita.

- De la Dumnezeu.

- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
- Da, dle.
- Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da. - Deci cine a creat raul?
Profesorul a continuat.

- Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau. Din nou, studentul nu raspunde.

- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista? Studentul se foieste jenat.
- Da. - Deci cine le-a creat? Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
- Cine le-a creat?

Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt  uimiti.

- Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Iisus Hristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.

- Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit.

- Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?

- Nu, dle. Nu L-am vazut.

- Atunci spune-ne daca l-ai auzit  vreodata pe Iisus al tau?

- Nu, dle, nu l-am auzit.

- L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?

- Nu, dle, ma tem ca nu.

- Si totusi crezi  in El?

- Da.

- Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

- Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
- Dle profesor, exista caldura?
- Da.

- Si exista frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.

- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit "frig". Putem ajunge pana la 458 F de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig. Daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458
de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut, -458 F, inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, d-le, ci doar absenta ei. Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
- Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
- Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa? Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

-  Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
- Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE  sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.  

- Gresite?  Poti explica in ce fel?

- Lucrati cu premise dualitatii, explica studentul. Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe> deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta? 

- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle? Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
- Din moment ce nimeni nu a observat procesul  evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator? Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
-E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras.
- E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau  l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta.
-Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune
- cu tot respectul, dle - ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle? Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
- Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu...

- Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul.

- Acum, dle, exista raul? Acum nesigur, profesorul raspunde:

- Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul. La asta, studentul a replicat:

- Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina. Profesorul s-a asezat...

P.S.: Studentul era...Albert Einstein.

Albert Einstein a scris o carte intitulata "Dumnezeu vs. Stiinta"  in 1921  

Protocol de colaborare cu scopul creşterii calităţii învăţământului religios public şi învăţământului teologic preuniversitar şi universitar

Protocol de colaborare cu scopul creşterii calităţii învăţământului religios public şi învăţământului teologic preuniversitar şi universitar

Sursa: http://basilica.ro/stiri/ibprotocol-de-colaborare-cu-scopul-cresterii-calitatii-invatamantului-religios-public-si-invatamantului-teologic-preuniversitar-si-universitarbi_17484.html

 

Joi, 29 mai 2014, Patriarhia Română, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Secretariatul de Stat pentru Culte au încheiat Protocolul cu privire la predarea disciplinei religie – cultul ortodox în învăţământul preuniversitar şi la organizarea învăţământului teologic ortodox preuniversitar şi universitar.

Documentul a fost semnat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, domnul Remus Pricopie, Ministrul Educaţiei Naţionale, domnul Mihnea Cosmin Costoiu, Ministrul delegat pentru Învățământul Superior, Cercetare Ştiințifică și Dezvoltare Tehnologică şi domnul Victor Opaschi, Secretar de Stat pentru Culte.

Protocolul are la bază principiul autonomiei cultelor religioase prevăzut prin Constituţia României (art. 29), Legea privind libertatea de conştiinţă şi libertatea religioasă (489/2006) şi Statutul pentru funcţionarea şi Organizarea Bisericii Ortodoxe Române şi principiul autonomiei universitare stipulat prin Legea Educţiei Naţionale (1/2011).

Cele trei instituţii constată necesitatea completării şi actualizării protocoalelor similare în vigoare prin includerea experienţei dobândite şi a noilor prevederi legale pentru creşterea calităţii procesului educaţional de formare a personalului necesar Bisericii Ortodoxe Române în diferite domenii de activitate (pastoral-liturgic, educaţie, asistenţă socială etc.)

Protocolul stabileşte cadrul cooperării dintre Patriarhia Română, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Secretariatul de Stat pentru Culte în ceea ce priveşte învăţământul religios public (cultul ortodox), învăţământul teologic preuniversitar şi universitar cu scopul îmbunătăţirii calităţii procesului educaţional prin asumarea coresponsabilităţii şi competenţelor specifice fiecărei instituţii semnatare.

Patriarhia Română apreciază eforturile Ministerului Educaţiei Naţionale în ceea ce priveşte creşterea calităţii învăţământului românesc, promovarea competiţiei şi a competitivităţii pe plan naţional şi internaţional.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

  Remus Pricopie: Avizul Bisericii pentru profesorii de religie nu constituie un amestec in invatamant

Sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-17399511-remus-pricopie-avizul-bisericii-pentru-profesorii-religie-nu-constituie-amestec-invatamant.htm

Avizul institutiilor religioase pentru angajarea profesorilor de religie nu reprezinta un amestec al Bisericii in sistemul de educatie, ci respecta un anumit specific al acestui tip de invatamant, precum in cazul scolilor militare sau medicale, afirma ministrul Educatiei, Remus Pricopie, citat de Mediafax.

Ministerul Educatiei Nationale, Patriarhia Romana si Secretariatul de Stat pentru Culte au semnat, saptamana trecuta, un protocol de colaborare care prevede ca incadrarea profesorilor de religie se va face cu avizul scris al ierarhului locului, iar retragerea motivata a acestui aviz duce la incetarea de drept a contractului individual de munca.

Pricopie sustine insa ca este vorba de actualizarea unor documente de la inceputul anilor 1990, ca urmare a aparitiei unor noi legi ale educatiei.

"Lucrul asta se intampla pentru toate cultele, intr-o forma sau alta. Practic, acum s-a adus in actualitate acest lucru si s-a pus in acord cu legislatia. Protocolul a fost semnat de catre cele trei institutii, respectiv Biserica Ortodoxa Romana, Secretariatul pentru Culte si Ministerul Educatiei. Nu-i vorba de un amestec al Bisericii in actul de invatamant, dar asa cum invatamantul medical se face in parteneriat cu spitalele si cu Ministerul Sanatatii, invatamantul militar se face in parteneriat, si exista prevederi specifice pentru invatamantul militar, in colaborare cu Ministerul Apararii sau cu Ministerul de Interne, dupa caz, este absolut normal ca si alte tipuri de invatamant specific, de exemplu, Facultatile de Teologie, in momentul in care reglementezi un anumit lucru sa tii cont de specificul acestei specializari", a afirmat ministrul.

Pricopie a mai declarat ca actualizarea protocolului cu Biserica Ortodoxa Romana (BOR) se afla pe agenda ministerului inainte de venirea sa la conducerea institutiei si ca este bine ca a fost finalizat, iar documentul va fi trimis pentru punere in practica tuturor inspectoratelor scolare si institutiilor de invatamant.

Potrivit unui comunicat al ministerului, protocolul prevede totodata ca reprezentantii Patriarhiei Romane/ai centrelor eparhiale pot participa cu statut de invitat la activitatile de inspectie scolara.

Documentul mai stipuleaza ca unitatile de invatamant preuniversitar au obligatia legala de a asigura respectarea convingerilor, a valorilor si a simbolurilor religioase.

Programele scolare pentru disciplina religie - cultul ortodox sunt elaborate de catre MEN in colaborare cu Patriarhia Romana si cu Secretariatul de Stat pentru Culte si sunt aprobate potrivit legii. Manualele de religie - cultul ortodox sunt avizate de Patriarhia Romana si se aproba conform legii.

In privinta invatamantului teologic ortodox, protocolul prevede ca facultatile si departamentele de teologie ortodoxa (din cadrul altor facultati cu domenii inrudite) se infiinteaza, se restructureaza in alte forme de invatamant superior, isi restrang activitatea sau intra in lichidare potrivit prevederilor legale in vigoare. Aceste modificari se fac la solicitarea ierarhului, aprobata de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si de Senatul universitatii, cu respectarea autonomiei universitare.

Ocuparea unui post didactic in cadrul unei facultati sau departament de teologie ortodoxa se face cu avizul scris al ierarhului.

Inscrierea la facultatile de teologie ortodoxa se face de asemenea pe baza avizului scris al ierarhului. Retragerea avizului se aplica studentilor care se fac vinovati de abateri grave de la morala si doctrina cultului, dupa consultarea consiliului facultatii de teologie. In aceste situatii, exmatricularea studentilor va fi pusa in aplicare de catre conducerea universitatilor.

Admiterea in aceste facultati si durata studiilor vor respecta reglementarile din invatamantul superior de stat, cu pastrarea specificului bisericesc, care presupune ca durata specializarii Teologie Pastorala, pentru studii universitare de licenta, sa fie de patru ani.

Necesarul de scolarizare pentru anul I, specializarea Teologie Pastorala, este stabilit anual de catre Patriarhia Romana si se comunica Ministerului Educatiei Nationale. Necesarul de scolarizare pentru celelalte specializari este stabilit, de comun acord, de Patriarhia Romana si institutiile de invatamant superior, in limita cifrei de scolarizare aprobata de Guvern.

Cum îi putem obişnui pe copii să se roage în fiecare zi?

Cum îi putem obişnui pe copii să se roage în fiecare zi?

Sursa: http://ortodox.md/articole/cum-ii-putem-obisnui-pe-copii-sa-se-roage/
   

  Întâi de toate, trebuie să le dăm propriul exemplu de rugăciune zilnică, fără a-i obliga. În timpurile de demult cea mai importantă pentru copil era învăţarea rugăciunilor de seară şi de dimineaţă. Această învăţare a rugăciunilor se transmitea de la o generaţie la alta. Din păcate, tradiţia bisericească a fost întreruptă în acest sens. Astăzi, mulţi ajung la credinţă atunci când sunt maturi deja, învăţând să se roage conform pravilei mari. Cel mai adesea, ei fac aceasta fără a şti cum să se comporte, în acest sens, cu proprii copii. Părinţii cred că pruncii lor, născuţi în cadrul unei căsnicii creştine, vor trebui să ajungă cât de curând la aceeaşi măsură a evlaviei ca şi ei. Numai că aceasta este măsura omului matur.
     Este bine că astăzi apar cărţi de rugăciuni pentru cei mici. Nu trebuie să ne grăbim, ci să lăsăm copiii să fie cât mai mult cu această carte de rugăciuni, nu cu Ceaslovul din care nu înţeleg încă foarte multe lucruri.

Extras din Preot Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion. Raspunsuri la intrebari ale tinerilor, Editura Sofia, Bucureşti 2009, p.203

PARINTELE GHERONTIE PUIU, duhovnicul manastirii Caraiman, a trecut la Domnul

PARINTELE GHERONTIE PUIU, duhovnicul manastirii Caraiman, a trecut la Domnul

Sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2014/05/23/parintele-gherontie-puiu-a-trecut-la-domnul-ps-varsanufie-prahoveanu-noul-arhiepiscop-al-ramnicului/

• Basilica.ro: Părintele Protosinghel Gherontie Puiu de la Mănăstirea Caraiman a trecut la Domnul

Părintele Protosinghel Gherontie Puiu, duhovnicul mănăstirii Caraiman din Buşteni, judeţul Prahova, a trecut la Domnul în această dimineaţă [ieri, 22 mai, n.n.], la vârsta de 81 de ani. Numele părintelui Gherontie va rămâne în istoria aşezământului monahal pe care l-a ctitorit, precum şi în inimile celor care l-au cunoscut, a declarat pentru Radio TRINITAS Părintele Arhimandrit David Petrovici, stareţul Mănăstirii Caraiman:

„Părintele Gherontie a fost un exemplu de monah şi de om cu viaţă aleasă. Încă de tânăr a fost ales de Maica Domnului să-i slujească în această viaţă. A ctitorit mănăstirea Caraiman şi a format obşte frumoasă aici. Părintele a ajutat foarte multă lume atât cu cuvântul cât şi cu rugăciunile pe care le făcea pentru cei care îi solicitau ajutorul şi veneau la dânsul zicându-i să se roage şi să-i povăţuiască, să le spună un cuvânt de folos. Va rămâne în amintirea noastră şi îl vom preţui cum am făcut-o şi până astăzi şi nădăjduim că se va ruga pentru obştea Mănăstirii Caraiman, pentru toţi credincioşii care l-au cunoscut şi care nu l-au cunoscut, pentru toţi creştinii care au apelat la ajutorul şi la rugăciunile sfinţiei sale bunul şi blândul părinte Protosinghelul Gherontie Puiu”.

• Jurnalul national: Părintele Gherontie Puiu a trecut la Domnul!

Viaţa părintelui Gherontie Puiu n-a fost una simplă. S-a născut în localitatea Todireşti, lângă Paşcani, în anul 1933. Mama i-a murit în timp ce-l aducea pe lume, iar moaşele, convinse că nici pruncul nu supravieţuise, l-au aşezat într-un coş şi l-au aruncat între gunoaie, pe malul unei gârle.

Ocrotit de Dumnezeu, copilul a fost salvat de o femeie care trecea întâmplător pe acolo.Aşa a intrat în familia Puiu pruncul Gheorghe, mai târziu părintele Gherontie. Când fratele vitreg Ilie (fiul cel mare al familiei Puiu Petrache) a plecat pe front, părintele a visat, pentru prima oară, o tânără cu chip strălucitor, îmbrăcată în straie mănăstireşti, care i-a spus cu glas domol: “Vei fi ocrotit!… Tatăl tău se va întoarce după un lung prizonierat!”. După 12 ani, i s-a întors fratele, după ani grei de prizonierat în Rusia, apoi, după ce s-a însurat, a hotărât să-l înfieze pe mezin.

“Când am îmbrăcat haina de foc a botezului, parcă m-am simţit alt om. Mă încerca o bucurie fără margini, pe care mă străduiam să o desluşesc. La ieşirea din sfântul lăcaş, pe treptele din faţa pridvorului, am zărit din nou acea fiinţă minunată. Stătea lângă poartă şi mă privea drept în ochi. N-o vedea nimeni, doar eu! De astă dată nu mai era vis, ci vedenie curată… Mi-a vorbit cu glas îngeresc: «Ai încredere şi du-te la mănăstire. Te voi călăuzi. Tu eşti ales pentru o misiune!». Acea Măicuţă fără vârstă avea cel mai frumos chip pe care mi-a fost dat să-l privesc. Începând de atunci, am înţeles că este însăşi Măicuţa Domnului…”, spunea părintele în urmă cu doi ani.

Tânărul Gheorghe a ales apoi drumul călugăriei, devenind Gherontie, ucenic al părintelui Pâslaru, stareţul Mănăstirii Neamţ. În 1959, după decretul de evacuare a lăcaşurilor mănăstireşti, călugării au fost scoşi din sfântul aşezământ şi duşi într-un loc de unde a reuşit să fugă pe fereastră. Prins de Miliţie, a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică în lagărul de la Periprava. A evadat cu ajutorul unui brigadier-şef, iar vreme de 10 ani a stat ascuns într-o peşteră din Bucegi. S-a hrănit cu tot felul de rădăcini, cu seminţe şi fructe. Îmbrăcat în zdrenţe, se ruga neîncetat.

Privind crucea de pe Caraiman, i-a jurat Sfintei Fecioare Maria că va construi o mănăstire cu hramul “Înălţarea Sfintei Cruci”. Cu ajutorul Maicii Domnului, preacuviosul părinte Gherontie a ctitorit Mănăstirea Caraiman, o gură de rai la poalele Caraimanului.

Dumnezeu l-a chemat acum la Sine pe Proteosinghelul Gherontie după o mare sărbătoare creştină: Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena.

Înmormântarea va avea loc sâmbătă, 24 mai 2014, la ora 11:00. Veşnica lui pomenire din neam în neam!

Viata unui martir al zilelor noastre: SFANTUL EVGHENIE OSTASUL, NOUL MUCENIC (si VIDEO, film subtitrat in engleza)

Viata unui martir al zilelor noastre: SFANTUL EVGHENIE OSTASUL, NOUL MUCENIC (si VIDEO, film subtitrat in engleza)

 Sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/2014/05/23/sfantul-evghenie-ostasul-mucenic-rus-film-video/

 Sfântul Nou-mucenic Evghenie Rodionov s-a născut în 23 mai 1977, în apropiere de Moscova – anume, în satul Kurilovo, în apropiere de oraşul Podolsk. A fost singurul copil al familiei şi a fost botezat creştin ortodox în copilărie. Mama lui se numeşte Liubov («Iubire») Vasilievna. 

 În anul 1989 bunica l-a luat pe micul Evghenie şi l-a dus la biserică pentru a se spovedi pentru prima dată şi a se împărtăşi cu Sfintele Taine. Preotul a observat că Evghenie nu purta cruce la gât şi în timpul spovedaniei i-a dat o cruce, pe care copilul nu a mai dat-o niciodată jos de la pieptul său; chiar a făcut un şnur gros şi a atârnat crucea de el. Mama lui, când l-a văzut că avea cruce, l-a sfătuit să o scoată, spunând că o să-l ridiculizeze colegii lui din cauza crucii. Evghenie nu a răspuns, dar nici n-a ascultat-o. După ce şi-a terminat studiile, în anul 1994, a lucrat ca tâmplar de mobilă, meserie care i-a adus multe venituri.

În 25 iunie 1995 a început serviciul militar şi, după instrucţia necesară, în 13 ianuarie 1996 a fost repartizat la posturile de frontieră din Cecenia. Exact după o lună, pe 13 februarie 1996, a fost luat ostatic. Capturarea lui s-a petrecut astfel: unitatea militară a trimis patru soldaţi – printre care era şi Evghenie – să controleze maşinile care treceau pe un anume drum. Din păcate, cei responsabili i-au trimis pe soldaţi fără a exista nici o organizare prealabilă (nu era nici măcar o instalaţie de iluminare a drumului) şi nici o securitate. Pe acest drum, treceau foarte des ceceni care transportau arme, ostatici şi droguri. În noaptea aceea a trecut pe acolo o ambulanţă. Când soldaţii au oprit-o pentru control, pe neaşteptate din ea au ieşit peste zece ceceni, foarte bine înarmaţi. A urmat o încăierare şi cecenii i-au arestat pe cei patru soldaţi. Acest fapt s-a petrecut la ora 3 noaptea. La ora 4 au venit alţi soldaţi pentru schimbarea gărzii; fireşte că nu i-au găsit şi au înţeles imediat ce se întâmplase! După câteva zile, unitatea militară i-a informat pe părinţii soldaţilor despre dispariţia lor. Mama lui Evghenie a priceput că nu e vorba de o simplă dispariţie, ci de capturare şi, primejduindu-şi viaţa, s-a dus în Cecenia pentru a-şi găsi copilul. A ajuns în oraşul Hangala şi, după multe încercări, a intrat în legătură cu conducătorii diferitelor grupări de gherilă din Cecenia, încercând să afle ceva despre soarta lui Evghenie – pentru că ştia că cecenii nu îi ucid imediat pe ostatici, ci aşteaptă poate vor primi nişte bani de răscumpărare şi îi vor elibera.

Cecenii i-au spus că fiul ei trăia, dar era ostatic; tăceau, cu scopul de a încerca să afle cam câţi bani puteau să ia de la ea. Pe atunci, un soldat viu ostatic valora 10.000 de dolari, în vreme ce un ofiţer valora 50.000. Când şi-au dat seama că nu e rost să câştige destui bani, au hotărât să îl ucidă. Mama lui a mers peste tot pentru a-l găsi, a trecut prin multe sate, pe drumuri cu mine explozibile, pe fronturi de luptă, a cunoscut mulţi ofiţeri ceceni – aşa cum spune ea însăşi, „am trecut prin toate cercurile iadului”.

Din prima zi a captivităţii de 100 de zile a lui Evghenie, „rebelii” (luptători de gherilă), pentru că au văzut că poartă cruce la gât, au încercat să îl distrugă psihic pentru a-l determina – dacă era posibil – să-şi renege credinţa, să-şi lepede crucea, să devină musulman şi să-l facă călău şi ucigaş al altor prizonieri ruşi. Bineînţeles, Evghenie a refuzat toate propunerile şi, în ciuda deselor şi cruntelor bătăi, a numeroaselor torturi şi a făgăduinţei că va trăi dacă îşi scoate crucea, cecenii nu au izbutit să îl înduplece. Mai târziu, înşişi conducătorii rebelilor i-au spus mamei lui: „Dacă fiul tău se făcea unul dintre noi, nu l-am fi nedreptăţit!”

Pe 23 mai 1996, adică de ziua lui de naştere, rebelii i-au dus pe cei patru prizonieri, printre care şi pe Evghenie, ca să îi omoare. Mai întâi i-au ucis pe ceilalţi trei soldaţi. Apoi, i-au propus pentru ultima oară lui Evghenie să îşi scoată crucea, spunându-i: „Ne jurăm pe Allah că vei trăi!” Evghenie a refuzat din nou – atunci a urmat înfricoşătoarea sa mucenicie. L-au omorât cu cuţitul, tăindu-i capul cu totul, însă nu au îndrăznit să-i scoată crucea de la gât. L-au îngropat cu crucea la gât, însă fără cap.

Într-un sfârşit, după 9 luni, mama l-a găsit pe Evghenie. Cecenii i-au cerut 4.000 de dolari ca să îi dea trupul. I-au dat şi caseta video cu mucenicia fiului ei şi i-au istorisit ei înşişi desfăşurarea captivităţii şi a torturilor îndurate de acesta.

Mama lui Evghenie şi-a vândut apartamentul şi tot ce a mai putut – chiar şi haine – pentru a putea, pe de o parte, să dea aceşti bani, iar pe de alta să facă faţă cheltuielilor de deshumare şi pentru coşciugul special, pentru transport etc. (o sumă considerabilă).

Până la urmă, în 20 noiembrie 1996, trupul a fost adus în satul natal şi a fost îngropat în cimitir. După câteva zile, tatăl lui Evghenie a murit de durere, lângă mormântul fiului lui.

De îndată, în felurite zone ale Rusiei, Sfântul Mucenic Evghenie a început să se arate şi să facă minuni. Relatăm mai jos câteva mărturii şi mijlociri minunate:

O fetiţă care locuia la un orfelinat ortodox a povestit că i-a apărut odată un ostaş înalt, cu mantie roşie, care i-a spus că îl cheamă Evghenie, a luat-o de mână şi a dus-o la biserică. Fetiţa a spus: „Mi s-a părut ciudat că purta o mantie roşie, pentru că soldaţii nu poartă astăzi o astfel de mantie şi m-am gândit că aceasta trebuie să fie mantia mucenicului”.

El îi ajută adesea pe prizonierii din Cecenia să evadeze din captivitate şi apoi să scape de orice primejdie, precum minele explozibile etc.

Într-un spital cu răniţi de război, soldaţii aflaţi în convalescenţă au mărturisit că îi ajută un Sfânt Mucenic numit Evghenie, mai ales când au dureri mari. Când unii dintre aceşti soldaţi au mers la Catedrala Mântuitorului din Moscova, au văzut icoana mucenicului şi l-au recunoscut pe cel care îi ajutase.

Pe soldatul cu mantie roşie îl cunosc şi deţinuţii. Îi ajută mai ales pe cei doborâţi şi distruşi psihic din cauza încarcerării.

În anul 1997, cu binecuvântarea Patriarhului Alexie al II-lea, a apărut cartea Noul mucenic al lui Hristos, ostaşul Evghenie. Un preot pe nume Vadim Skliarensko, din Dniepropetrovsk, a trimis un raport la Patriarhie în care relatează că din coperta cărţii cu fotografia Sfântului izvorăşte mir.

După trei ani şi trei luni de la martirizarea Sfântului, comandantul cecen şi întreaga lui echipă, ucigaşii lui Evghenie, au fost omorâţi chiar de ceceni, după dispute interne între rebeli.

În tot timpul anului, dar mai ales în ziua muceniciei lui, pe 23 mai, la mormântul lui vin mulţi credincioşi în pelerinaj şi se povestesc multe minuni făcute de acest Nou-mucenic al lui Hristos.

Traducere din limba neo-greacă de Pr. Dr. Ciprian-Ioan Staicu

• Ziarul Lumina (2010): Evghenie, un martir al zilelor noastre

Am fost în Rusia, în apropiere de Moscova, în localitatea Satino-Russkoye, lângă Podolsk, acolo unde s-a născut ostaşul Evghenie Rodionov, unul dintre mai noii martiri creştini. Acolo se află şi mormântul său, un loc deja asaltat de mii de pelerini din întreaga lume.

Lui Jenia, cum îi spuneau apropiaţii, îi plăceau versurile şi de ziua mamei întotdeauna avea grijă să îi dedice o poezie. Am stat câteva ore de vorbă cu mama sa, Liubov Vasilievna Rodionova, care ne-a spus povestea vieţii şi morţii lui Jenia. De când fiul său a fost martirizat, Liubov Vasilievna Rodionova a devenit o persoană publică foarte cunoscută în Rusia, şi nu numai acolo. Ea aleargă de la un capăt la celălalt al Rusiei, oriunde este nevoie de ajutorul său, pentru a îmbărbăta familiile celor căzuţi la datorie şi pentru a aduce mângâiere soldaţilor mutilaţi de războiul cu cecenii. Mama lui Evghenie ne-a declarat că, dacă va fi invitată, va veni şi în România pentru că a auzit despre români că sunt ortodocşi şi oameni foarte credincioşi. După 12 ani de la martiriul fiului său, soldaţii ruşi l-au adoptat pe Evghenie, scumpul ei copil, ca patron spiritual, purtând iconiţe cu chipul său, iar ea a primit numele “Mama soldaţilor ruşi”. O comisie a Patriarhiei Ortodoxe a Rusiei întreprinde deja demersurile necesare canonizării sale sub numele Sfântul Mucenic Evghenie Ostaşul.

Evghenie Alexandrovici Rodionov s-a născut pe 23 mai 1977, în localitatea Satino-Russkoye, lângă Podolsk, în regiunea Moscova. Evenimentul care l-a nemurit, tăierea capului, s-a produs tot la 23 mai. Era în 1996, în captivitate, la Bamut, Cecenia, în chiar ziua în care creştinii ortodocşi sărbătoreau marele praznic al “Înălţării Domnului”. Cu el au fost omorâţi prin împuşcare şi alţi trei colegi de-ai săi capturaţi în aceleaşi împrejurări, Saşa Jeleznov, Andrei Trusov şi Igor Iakovlev. Aceşti martiri se alătură altor mărturisitori ruşi ai dreptei credinţe, ucişi de ceceni: protoiereul Anatolie, cei trei soldaţi răstigniţi în Vinerea Mare şi alţii neştiuţi.

Talismanul cel mai de preţ

Când era mic, bunica sa i-a dăruit un lănţişor cu o cruciuliţă din argint. El ţinea atât de mult la această cruciuliţă încât, deşi era interzis, o purta chiar şi la şcoală. Mama sa îşi aminteşte că în acele timpuri elevilor li se interzicea să creadă în Dumnezeu şi din acest motiv l-a avertizat pe micuţul Jenia să fie atent cu cruciuliţa pe care o avea. Evghenie s-a încăpăţânat şi a purtat-o în continuare şi, fără a ţine seama de sfatul mamei sale, a refuzat să o dea jos de la gât. Înainte de armată reuşeşte să se califice în două meserii: tâmplar (asamblator de mobilă) şi şofer. “Nu l-am ajutat cu nimic, arată Liubova Vasilievna, singur şi-a dat examenele şi singur a obţinut permisul pentru două categorii.” Cum era Jenia? “La fel ca şi ceilalţi tineri, continuă ea. Nu mergea foarte des la biserică, asculta muzică cu prietenii lui, făcea sport. Totuşi, avea un respect doesebit pentru acea cruciuliţă pe care nici în ruptul capului nu o dădea jos de la gât!”

100 de zile, tortură şi chinuri pentru Hristos

În iunie 1995 a fost recrutat în armată la trupele de găniceri. Pe 16 februarie 1996, Liubov Vasilievna Rodionova a primit o telegramă prin care era informată că fiul său a dezertat. În realitate, el fusese capturat de rebelii ceceni la un pichet de control. Au urmat trei luni şi jumătate de calvar. A fost tinut într-un beci întunecat, spânzurat de încheieturile mâinilor, şi bătut sistematic până la epizare. Fundamentaliştii musulmani i-au ordonat lui Evghenie să-i scrie mamei sale şi să ceară de la ea 10.000 de dolari pentru răscumpărare. El le-a spus că familia lui e săracă şi nu îşi poate permite o asemenea sumă. Apoi călăul său le-a ordonat lui şi altor prizonieri ruşi să se convertească la islam şi să lupte contra camarazilor săi. Evghenie însă a refuzat să-L trădeze pe Hristos. Pentru acest lucru, a fost “recompensat” de musulmanii ceceni cu pedeapsa capitală: tăierea capului. Acest lucru s-a întâmplat exact în ziua în care împlinea 19 ani.

Nouă luni de căutări

Ca orice mamă, ba chiar mai mult decât oricare alta, Liubov Vasilievna Rodionova l-a căutat neâncetat timp de nouă luni. A fost, crede ea, aşa cum s-a întâmplat atunci când l-a purtat în pântece, ca la o a doua naştere… Despre moartea lui a aflat abia în septembrie. A trecut prin toate taberele grupărilor rebele, fiind nevoită uneori să suporte orori inimaginabile din partea acestora. “Am mers pe drumuri pline de mine, însă niciodată nu am călcat pe vreuna. Dumnezeu m-a ajutat pentru că datoria mea era să-mi găsesc fiul… să-i aduc trupul acasă, să-l îngrop după tradiţia noastră ortodoxă, să se întoarcă din pământul din care a fost luat…” La un moment dat a fost foarte aproape de el, la doar şapte kilometri de locul în care era ţinut captiv. Pentru a-l putea scăpa şi-a gajat apartamentul. Planul Domnului a fost însă altul.

De vorbă cu călăul

Evghenie a fost ucis de fiorosul Ruslan Khaikhoroyev, un om cu suflet negru, după cum îl caracterizează Liubov Vasilievna Rodionova, un nume la auzul căruia toţi tremurau. Era comandantul zonei Bamut. Reuşind să stea faţă în faţă cu cel care i-a omorât copilul, acesta, fără pic de jenă, martori fiind şi câţiva reprezentanţi ai OSCE, i-a mărturisit mamei lui Evghenie că fiul ei a avut şansa de a rămâne în viaţă. “N-a vrut să se convertească la islam şi nici n-a vrut măcar să-şi dea jos cruciuliţa pe care o purta la gât, ori să devină frate de-al nostru, altfel putea să scape”, i-a spus Khaikhoroyev. La 23 august 1999, la trei ani şi trei luni, Ruslan Khaikhoroyev a primit plată de la Dumnezeu pentru faptele sale nelegiuite. În timpul unei răfuieli între bandele rivale de rebeli ceceni, el fost omorât, la Groznîi, de tovarăşi de-ai săi, împreună cu gărzile sale de corp, adică aceia care l-au torturat pe Evghenie.

Tatăl a murit de durere

Tatăl lui Evghenie a murit la cinci zile după ce fiul său a fost îngropat. Liubov Vasilievna Rodionova ne-a declarat că şi acest episod s-a petrecut atât de rapid încât a lăsat-o fără grai. “Soţul meu a cumpărat zece “Snicker’s”, ciocolate după care Evghenie era înnebunit, şi s-a dus cu ele la mormânt. Nu ştiu cum şi de ce, dar, a fost găsit decedat chiar acolo, lângă crucea fiului său… Cred că durerea a lăsat urmă adâncă şi până la urmă l-a răpus”, ne povesteşte cu lacrimi în ochi Liubov Rodionova. “De fiecare dată când am fost bolnavă, mi s-a arătat în vis, mi-a vorbit, m-a încurajat şi după aceea m-am vindecat…”, ne-a spus Lubiov.

Evghenie, sfântul minunilor

S-au scurs mai bine de 12 ani şi mass-media rusă vorbeşte despre minuni făcute de noul martir Evgenie. O icoană cu frumosul chip al Sfântului Evghenie Ostaşul, dintr-o biserică aflată într-un mic sat, a izvorât mir. Mama sa, care nu a mai păşit înainte într-o biserică, este acum o credincioasă practicantă, salvată de exemplul fiului său. La mormântul lui Evghenie este ridicată o cruce înaltă de doi metri la care arde permanent o candelă. Aici vin mii de pelerini ca să se închine Sfântului Evghenie, mai ales soldaţii ruşi ca să fie ocrotiţi de rele, pe timpul serviciului militar, dar şi tinerele fete care-i cer sfântului să le dea un băiat bun, la fel ca el. Odată a venit un veteran la crucea de la căpătâiul lui Evghenie. Acesta şi-a dat jos decoraţia sa militară şi, în semn de respect, a pus-o pe mormânt.

Ultima scrisoare pentru mama

Înainte de a muri, Evghenie i-a trimis celei care i-a dat viaţă şi la care ţinea mai mai mult decât la lumina ochilor săi, drept surpriză la ziua ei de naştere, o scrisoarea cu următoarea poezie:

La mulţi ani, măicuţa mea iubită,

Azi e ziua ta, dar din păcate,

Nu te pot îmbrăţişa, căci iată,

Soarta m-a purtat aşa departe.

Îţi urez ani mulţi şi sănătate,

Să rămâi tot tânără, frumoasă,

Unde-aş fi, nimic nu ne desparte

În curând voi reveni acasă.

Din adâncul inimii aş vrea

Tot ce-i mai de preţ, tot ce-ţi doreşti

Chiar şi ani o sută de-ai avea

Pentru mine nu îmbătrâneşti.

Cele rele mi te ocolească

Sănătoasă, tânără mereu,

Mama mea să nu îmbătrânească

Lângă ea mereu voi fi şi eu…!

Legaturi:

• POVESTEA VIETII SFANTULUI NOU MUCENIC EVGHENIE OSTASUL (†23 MAI) in imagini tulburatoare si in relatarea emotionanta a mamei sale (cu documentar video care include scena martiriului)
• El a ales Crucea. NOI CE VOM ALEGE? (I)
• Intre Cruce si tradare. CARE ESTE LECTIA MUCENICULUI EVGHENIE PENTRU NOI SI VREMURILE NOASTRE? (II)

Premierea elevilor de la Olimpiada Națională de Religie, Slatina 2014

Premierea elevilor de la Olimpiada Națională de Religie, Slatina 2014

Sursa: http://sf-esc.ro/informatii/8189-burse-pentru-elevii-seminarului-sfantul-ioan-gura-de-aur-din-slobozia-2.html

Miercuri, 14 mai 2014, elevi ai Seminarului Teologic „Sfântul Ioan Gură de Aur” din Slobozia au fost primiţi la Centrul Eparhial de către Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu, pentru a li se acorda bursele lunare.
 
Elevii olimpici călărășeni de la disciplina religie ortodoxa premiati la olimpiada nationala de religie de la Slatina, din perioada 7-11 aprilie 201, au fost binecuvantati de Prea Sfințitul Vincentiu, Episcopul Sloboziei si Calarasilor, alaturi de elevii merituosi ai Seminarului Teologic "Sf. Ioan Gura de Aur".
Elevul Gheorghe Teodorescu, din clasa a XII-a, a mulţumit Preasfinției Sale pentru stimularea prin burse, purtarea de grijă și dezvoltarea învățământului teologic din Eparhie.
 
Preasfinţitul Vincenţiu a adresat un cuvânt de învăţătură elevilor, în special celor din clasa a XII-a, care cu ajutorul lui Dumnezeu şi binecuvântarea Chiriarhului locului vor urma cursurile Facultăţii de Teologie din București, şi le-a amintit că au responsabilitatea ca şi în mediul universitar să reprezinte cu cinste Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Gură de Aur” din Slobozia, care a pus bazele teologiei, în formarea lor viitoare.

Au fost prezenți și elevii din Eparhie, care au fost premiați la Olimpiada Națională de Religie, împreună cu profesorii lor si pr.prof. Puisor Arcadie Alin, Inspector religie al Inspectoratului Scolar Judetean Calarasi. Preasfinția Sa i-a felicitat pe toți și le-a dăruit premii în bani și cărți.
 
PREMIU SPECIAL  Puisor Maria - clasa a IX-a - Liceul Teoretic "Mihai Eminescu", Calarasi - prof. Niculescu Madalina.
MENTIUNE  Radu Roxana - clasa a VIII-a - Scoala Gimnaziala "Nicolae Titulescu", Calarasi - prof. Dima Nicoleta

FELICITARI tuturor!