Părintele
Protosinghel Gherontie Puiu, duhovnicul mănăstirii Caraiman din Buşteni,
judeţul Prahova, a trecut la Domnul în această dimineaţă [ieri, 22 mai,
n.n.], la vârsta de 81 de ani. Numele părintelui Gherontie va
rămâne în istoria aşezământului monahal pe care l-a ctitorit, precum şi
în inimile celor care l-au cunoscut, a declarat pentru Radio TRINITAS
Părintele Arhimandrit David Petrovici, stareţul Mănăstirii Caraiman:
„Părintele
Gherontie a fost un exemplu de monah şi de om cu viaţă aleasă. Încă de
tânăr a fost ales de Maica Domnului să-i slujească în această viaţă. A
ctitorit mănăstirea Caraiman şi a format obşte frumoasă aici. Părintele a
ajutat foarte multă lume atât cu cuvântul cât şi cu rugăciunile pe care
le făcea pentru cei care îi solicitau ajutorul şi veneau la dânsul
zicându-i să se roage şi să-i povăţuiască, să le spună un cuvânt de
folos. Va rămâne în amintirea noastră şi îl vom preţui cum am făcut-o şi
până astăzi şi nădăjduim că se va ruga pentru obştea Mănăstirii
Caraiman, pentru toţi credincioşii care l-au cunoscut şi care nu l-au
cunoscut, pentru toţi creştinii care au apelat la ajutorul şi la
rugăciunile sfinţiei sale bunul şi blândul părinte Protosinghelul
Gherontie Puiu”.
Viaţa părintelui Gherontie Puiu n-a fost una simplă. S-a născut în localitatea Todireşti, lângă Paşcani, în anul 1933. Mama
i-a murit în timp ce-l aducea pe lume, iar moaşele, convinse că nici
pruncul nu supravieţuise, l-au aşezat într-un coş şi l-au aruncat între
gunoaie, pe malul unei gârle.
Ocrotit de Dumnezeu, copilul a fost salvat de o femeie care trecea întâmplător pe acolo.Aşa
a intrat în familia Puiu pruncul Gheorghe, mai târziu părintele
Gherontie. Când fratele vitreg Ilie (fiul cel mare al familiei Puiu
Petrache) a plecat pe front, părintele a visat, pentru prima oară, o
tânără cu chip strălucitor, îmbrăcată în straie mănăstireşti, care i-a
spus cu glas domol: “Vei fi ocrotit!… Tatăl tău se va întoarce după un lung prizonierat!”. După
12 ani, i s-a întors fratele, după ani grei de prizonierat în Rusia,
apoi, după ce s-a însurat, a hotărât să-l înfieze pe mezin.
“Când am
îmbrăcat haina de foc a botezului, parcă m-am simţit alt om. Mă încerca o
bucurie fără margini, pe care mă străduiam să o desluşesc. La
ieşirea din sfântul lăcaş, pe treptele din faţa pridvorului, am zărit
din nou acea fiinţă minunată. Stătea lângă poartă şi mă privea drept în
ochi. N-o vedea nimeni, doar eu! De astă dată nu mai era vis, ci vedenie
curată… Mi-a vorbit cu glas îngeresc: «Ai încredere şi du-te la mănăstire. Te voi călăuzi. Tu eşti ales pentru o misiune!».
Acea Măicuţă fără vârstă avea cel mai frumos chip pe care mi-a fost dat
să-l privesc. Începând de atunci, am înţeles că este însăşi Măicuţa
Domnului…”, spunea părintele în urmă cu doi ani.
Tânărul
Gheorghe a ales apoi drumul călugăriei, devenind Gherontie, ucenic al
părintelui Pâslaru, stareţul Mănăstirii Neamţ. În 1959, după decretul de
evacuare a lăcaşurilor mănăstireşti, călugării au fost scoşi din
sfântul aşezământ şi duşi într-un loc de unde a reuşit să fugă pe
fereastră. Prins de Miliţie, a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică
în lagărul de la Periprava. A evadat cu
ajutorul unui brigadier-şef, iar vreme de 10 ani a stat ascuns într-o
peşteră din Bucegi. S-a hrănit cu tot felul de rădăcini, cu seminţe şi
fructe. Îmbrăcat în zdrenţe, se ruga neîncetat.
Privind crucea de pe Caraiman, i-a jurat Sfintei Fecioare Maria că va construi o mănăstire cu hramul “Înălţarea Sfintei Cruci”.
Cu ajutorul Maicii Domnului, preacuviosul părinte Gherontie a ctitorit
Mănăstirea Caraiman, o gură de rai la poalele Caraimanului.
Dumnezeu l-a chemat acum la Sine pe Proteosinghelul Gherontie după o
mare sărbătoare creştină: Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu