SEMNIFICATIA NUMELOR CRESTINE. ARTICOLE

 

SEMNIFICATIA NUMELOR CRESTINE

Surse: 

https://www.didactic.ro/materiale-didactice/semnificatia-numelor

https://ortodox.md/dictionar-de-nume-biblice-litera-a/ 

https://www.semnificatia-numelui.net/cele-mai-frumoase-nume-biblice/

ANA

Derivate: Anca, Aneta, Nana, Ani, Anişoara

Nume de origine ebraică  care înseamnă Domnul s-a îndurat. Sfânta cunoscută cu acest nume este Sfânta Ana, mama Fecioarei Maria; se sărbătoreşte pe        9 Septembrie.

ALEXANDRU / ALEXANDRA

Derivate: Andra, Andru, Sandu, Sanda, Sandra

  De la "Alexandros", nume grecesc care înseamnă "protector  al oamenilor” , “cel care apără poporul”. Un sfânt cunoscut cu acest nume este Sfântul Ierarh Alexandru, sărbătorit pe 30 August

ALEXIE / ALEXIA

Derivat de la numele Alexandros, originar din limba greacă care înseamnă cel care apără poporul, protectorul. Sfânt cu  acest nume avem pe Sfântul Alexie-omul lui Dumnezeu prăznuit pe 17 Martie

LUCA / LUCIA

Derivate:Lucian, Luciana, Lucica

Provine din cuvântul latin "lucire" -cel ce face lumină. Ca sfânt cu acest nume avem pe Sfântul Evanghelist Luca sărbătorit pe 18 Octombrie

 

ADELIN(A) / ALIN(A) 

  
  Originea numelui este "Adal" ce înseamnă "nobil" în germana veche

DARIA

Nume originar din limba persană ce înseamnă- a poseda bine

IOAN / IOANA

Derivate: Ionuţ, Oana, Ionica, Ionel,Nelu, Janina,Gianina

Provine din limba ebraică -Domnul este milostiv. Sfinţi mai cunoscuţi cu acest nume avem pe  Sfântul Ioan Botezătorul, sărbatorit pe 7 Ianuarie, 24 Iunie şi 29 August şi Sfântul Ioan Gură de Aur sărbătorit pe 30 Ianuarie

ANDREI / ANDREEA

Derivate: Andrieș, Andraș, Andi,Deia

De la “Andreas” nume de origine greacă, inseamnă vitejie, curaj.  Sfânt cu acest nume avem pe pe Sfântul Apostol Andrei sărbătorit pe 30 Noiembrie.

ADRIANA / ADRIAN

   De la "Hadrianus", nume de origine latină ce înseamnă  originar de lângă Marea Adriatică. Cu acest nume este Sfântul Adrian sărbătorit pe 26 August

MARIA / MARIAN

Derivate: Mari, Meri, Mariana, Mărioara,

Miruna, Măriuța

De la “Miriam” nume de origine ebraică care  înseamnă cea iubită, cea indrăgită. Ocrotitoarea acestora este Sfânta Fecioară Maria, sărbătorile închinate Ei sunt: Adormirea Maicii Domnului pe 15 August, Naşterea Maicii Domnului pe 8 Septembrie

NICOLAE / NICOLETA

Derivate: Nicu, Niki, Nic, Nicola, Nicușor

De la "Nikolaos", nume grecesc însemnând oameni victorioşi. Un sfânt foarte cunoscut cu acest nume este Sfântul Ierarh Nicolae, sărbătorit pe 6 Decembrie

 

GRAȚIELA

Din limba latină de la “grația” ce  înseamnă cea grațioasă

DIANA

Derivat de la o veche rădăcină Indo – Europeană care  Înseamnă divin, ceresc legată  de dyeus (ZEUS).

TEODOR / TEODORA

Derivate: Tudor, Tudora, Toader, Teo, Tudose

Provine de la numele grecesc Theodoros, care înseamnă “darul lui Dumnezeu” de la cuvintele greceşti theos –“Dumnezeu” si doron – “dar”. Sfântă cu numele  Teodora avem pe Sfânta Teodora de la Sihla sărbătorită pe 7 August.

ŞTEFAN / ȘTEFANIA

Derivate: Ștefania, Ștefăniță, Ștefana, Fane

Din limba greacă înseamnă coroană. Un sfânt cunoscut cu numele Ștefan avem pe Sfântul Arhidiacon Ştefan sărbătorit pe 27 decembrie

DELIA

Provine din limba greacă cea înseamnă cea de pe insula Delos.

DAVID

Din limba ebraică înseamnă iubit, îndrăgit. Cei care poartă acest nume îl au ca şi ocrotitor pe Sfântul Cuvios David sărbătorit pe 26 Iunie

 

FLORIN / FLORINA

Derivate: Flori, Florica, Florea, Florian, Florentin, Florentina, Florela

De la "Florentina", nume latin ce însemană înfloritoare. Sărbătoarea celor  care poartă aceste frumoase nume este Săptămâna Floriilor, cu o săptămână înainte de Sfintele Paşti.

LAURA / LORENA / LAUREAN / LAURENŢIU

 De la "laurus" („tufa de dafin/laur”) sau de la "originar din Laurentum" (localitate veche lânga Roma). Este forma feminină a numelui latin târziu Laurus, care însemna „dafin”. În Roma antică, frunzele de dafin erau folosite pentru a alcătui ghirlandele învingătorilor

SÂNZIANA

Nume de floare folosit cel mai des în România. Sărbătoarea celor care poartă acest frumos nume este Duminica Floriilor cu o săptămână înainte de cea mai mare sărbătoare a creştinilor-Sfintele Paşti.

Vladimir / Vlad

Nume ce provine din limba slavă înseamnă puterea păcii. Un sfânt cunoscut cu numele Vladimir  este Sfântul Vladimir sărbătorit pe 15 Iulie

 

SEBASTIAN / SEBASTIANA

Nume de origine latină înseamnă venerabil. Un Sfânt cunoscut cu acest nume este Sfântul Mucenic Sebastian sărbătorit pe 18 Decembrie

MATEI

Derivate: Mateiaş, Matache

Nume de origine ebraică înseamnă darul lui Dumnezeu. Matei a fost unul din cei 12 Apostoli ai Mântuitorului şi unul din cei 4 evanghelişti. Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei este sărbătorit pe 16 Noiembrie

RADU / RADA

Derivate: Răducan, Răducu

 Din limba slava înseamnă  fericit. Cu numele Radu avem ca sfânt pe Sfântul Martir  Radu Brancoveanu prăznuit pe 16 august

SERGIU
 De la numele   "Sergius" din limba latină care înseamnă  a salva

ILIE

Derivate: Iulian, Iuliana

Nume de provenienţă ebraică ce înseamnă: Domnul este adevăratul Dumnezeu. Un mare sfânt cu numele de Ilie, este Sfântul Prooroc Ilie, sărbătorit pe 20 Iulie.

DRAGOŞ

Derivate: Draga, Dragomir, Draghici

Provine din limba slavă  şi înseamnă drag, iubit, îndrăgit. Acest nume arătându-ne că orice copil este un suflet drag şi iubit de părinţi.

RALUCA

Nume de provenienţă latină ce înseamnă  glorie

NATALIA

Provine din limba latină şi înseamnă cea născută de Crăciun. Sfânta Natalia este sărbătorită pe 26 August.

RĂZVAN

Înseamnă aducător.

CRISTIAN / CRISTINA

Derivate: Cristiana, Cristi, Cristea

De la "Christiana", nume latin ce înseamnă urmaşul lui Hristos. Sărbătoarea celor care poartă aceste frumoase nume este Ziua Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos pe 25 Decembrie

GHEORGHE

Derivate: George, Georgeta, Geo, Geta, Georgia, Giorgiana

Din limba greacă, semnifică lucrător al pământului. Un mare sfânt cu numele Gheorghe, este Sfântul Mucenic Gheorghe, sărbătorit pe 23 Aprilie

 

ANTON / ANTONIA

Derivate: Antonie, Antonio, Toni Antoaneta, Antonela

Provine din limba greacă şi înseamnă floare.  Un mare sfânt cu numele Antonie este Sfântul Cuvios Antonie cel Mare sărbătorit pe 17 Ianuarie

CIPRIAN / CIPRIANA

Nume  de  provenienţă latină înseamnă locuitor din Cipru.  Cu numele de Ciprian avem ca sfânt mai cunoscut pe Sfântul Mucenic Ciprian, sărbătorit pe 2 Octombrie.

DELIA

Provine din limba greacă cea înseamnă cea de pe insula Delos.

VICTOR / VICTORIA

Provine din limba latină şi înseamnă victorios, învingătorul

ELENA

Derivate: Ileana, Ilinca, Lili, Lenuţa

Provine din limba greacă şi înseamnă faclie luminoasă, raza soarelui. Cu numele Elena este  mama Sfântului Constantin cel Mare, Sfânta Elena, sărbătorită pe 21 Mai

 

ECATERINA

 Derivate: Carina, Catinca, Cătălin, Cătălina

De la "aikaterine", nume grec ce înseamnă pur, curat. Dintre sfintele care poartă numele Ecaterina   este şi Sfânta Muceniţă Ecaterina recunoscută pentru înţelepciunea sa, fiind prăznuită pe 25 Noiembrie

IRINA

  Iris, Irene, Irinel, Arina

Originar din limba greacă înseamnă pace. Una din sfintele cu numele Irina este şi Sfânta Muceniţă  Irina sărbătorită pe 5 Mai

BIANCA

  Provine din cuvantul "blanc" (din franceza veche), ce înseamnă "alb"

CAROL / CARLOS

CAROLINA

   De la "ceorl", cuvânt antic german ce înseamnă proprietar

GABRIELA / GABRIEL

Derivate: Gabi,Gavrilă

    Are originea la "Gavriyel ", nume ebraic ce înseamnă Dumnezeu e puterea mea. Gavriil este unul dintre cei 7 arhangheli . Apare atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, unde anunţă naşterea lui Ioan Boteyătorul către Zaharia şi a lui Iisus – Fecioarei Maria.  Zilele de sărbătoare ale Sfântului Arhanghel Gavriil sunt 8 Noiembrie şi 26 Martie

MIHAELA / MIHAI

Derivate: Mihnea, Mihuţ, Mihalache

   De la o expresie ebraică însemnând cine se aseamănă cu Dumnezeu ? Sfântul Arhanghel Mihail este conducătorul cetelor îngereşti și este  este sărbătorit pe 8 Noiembrie

ELISABETA

Derivate: Saveta, Veta, Eliza, Liza, Izabela

Nume originar din limba ebraică ce înseamnă Dumnezeu este perfecţiunea. Sfânta Elisabeta a fost  soția preotului Zaharia și mama Sfântului Ioan Botezătorul. Este sărbătorită pe 24 iunie

SABIN / SABINA

Provine din limba latină şi înseamnă locuitor al unei regiuni din Italia. Sfântul  Sabin- se sărbătoreşte pe 16 martie

 CĂLIN

Provine din latină și înseamnă cel care umbla cântând.

COSMIN

Provine din limba romană și înseamnă podoabă 

MIRCEA

Provine din limba slavă și înseamnă -cel ce face pace

ANASTASIA

Derivate: Anastase, Nastase, Tase

Provine din limba greacă de la cuvântul “anesti” care  înseamnă înviere, cea care învie din moarte.  Sărbătoarea Sfintei Anastasia este pe 22 Decembrie.

”Înăuntrul nostru trebuie să fie pururea Înviere” –Inocențiu Arhiepisopul Odesei

BOGDAN

   De la "bogdan", o frază slavă ce înseamnă "darul  lui Dumnezeu". Fiecare copil este pentru părinți cel mai frumos dar pe care aceștia l-au primit de la viață și de la Dumnezeu

EMANUELA / EMANUEL
Derivate: Ema, Manole, Manea

 De la "Imanuel", nume ebraic ce  înseamnă Dumnezeu este cu noi. Acest nume ne amintește ca Dumnezeu este totdeauna prezent în viața și inima noastră. Sfântul Mucenic Emanuel din Creta este prăznuit pe 28 octombrie

VERONICA

    Forma latină de la Berenice, scrierea, influeţată de Latina ecleziastică, a frazei vera icon semnificând „imagine adevărată”. Acesta a fost numele unui sfânt legendar care a şters faţa Mântuitorului Iisus Hristos cu un prosop, iar fața Sa a fost imprimată pe prosop.

ALICE

Din franceză, este  forma scurtă a numelui Adelais, ce provine din Adelaida.

ARETA

Provine din limba greacă de la cuvântul  “arete” ce  înseamnă virtute

DANIEL / DANIELA

Din limba ebraică înseamnă El a judecat, Dumnezeu este judecatorul meu. Acest nume amintindun-ne că niciodată nu trebuie să uităm că vom da socoteală pentru tot ceea ce am făcut, bun sau rău. Nu judecați pentru a nu fi judecați. Iertați și veți fi iertați. ( Matei, 7,1)

DENIS

Derivat de la numele Dionisie, din limba greacă Dios = al lui Dumnezeu,  Nysa = numele unui munte.

NICHITA

Nume ce provine din limba latină de la  Aniketos care înseamnă  invincibil

 ERIC / ERICA

Provine din limba norvegiană de la cuvintele : ei = veșnic + rikr = conducator.

VICTORIA / VICTORIA

Nume ce provine din limba latină și înseamnă  victorios, încununat de izbandă. “Nu te lăsa biruit de rău ci biruiește răul cu binele”-Epistola către Romani 12,21

Sărbătoarea Sfântului  Mucenic Victor este pe 21 iulie

BERTHA

Variană a numelui Robertha, ce provine din limba germană ce înseamnă strălucind cu faimă

VALENTIN / VALENTINA

Nume ce provine din limba  latină de la  “valens” care înseamnă  puternic, viguros. Biserica Ortodoxă cinstește mai mulți sfinți cu aceste nume însă amintim doar pe Sfântul Mucenic Valentin sărbătorit pe 30 iulie

ROBERT / ROBERTA

Nume  ce provine din limba germană care  înseamnă strălucind cu faimă

 CONSTANTIN

Derivate: Costin, Costel, Constanța, Costache

De la "constans", nume latin care înseamnă "constant , statornic". Un sfânt foarte cunoscut și important din istoria Bisericii  cu numele Constantin, este Sfântul Constantin cel Mare  datorită căruia creștinismul nu a mai fost prigonit. Este sărbătorit împreuna cu mama sa,Împărătesa Elena, pe 21 mai

_________________________________________________________

EDUCAȚIA  ECOLOGICĂ ÎN ȘCOALĂ

 

Prof. înv. primar SMARANDA RALUCA

Școala Gimnazială ”Mircea Vodă”

 

            Motto:  „  Dacă dorim să continuăm a trăi  pe această planetă, este nevoie de o schimbare de atitudine”-  Albert Einstein.

 Atitudinea faţă de natură este o chestiune de educaţie, de cultură. Omul se naşte şi trăieşte într-un mediu natural. El este  dependent de celelalte elemente ale biosferei cu care poate şi trebuie să stabilească relaţii de armonie. Ca parte integrantă a naturii, omul trebuie să cunoască legile ei şi să se supună lor pentru a evita un conflict din care, cu siguranţă, ar ieşi învins.

               Naturalistul E.Pop afirmă: “Ceasul de față ne cere stăruitor să convertim nostalgia vagăîntr-o conștiință generală, fermă, activă, de comunicare cu structura și dinamica naturii, a cărei ocrotire nu este o problema a naturaliștilor, ci a omului însuși”. (Pop, E., Codreanu, R. (coordonatori si autori), Biologia, în St. M. Milcu (coordonator), Istoria stiintelor din România, serie editata de CRIFS - Academia R.S. România, Editura Academiei, Bucuresti, 1975, pp. 1-295.)

            În acest context, școala este cea căreia îi revine rolul de a educa tânăra generație în spiritul protejării  și conservării mediului ambiant. Elevii vor fi învățați să iubească natura, să-i pătrundă tainele și să  o protejeze. 

            Pornind de la premisa că ”Ecologia este o tulburătoare poveste de dragoste dintre om și natură. Dar și un legământ.”(Toma George Maiorescu), educația ecologică urmărește:

§  ca ideal: formarea ”omului ecologic” și refacerea echilibrului ecologic al planetei;

§  ca obiectiv general: formarea conștiinței ecologice și a comportamentului ecologic;

§  ca scop educațional ecologic: însușirea unui bagaj de cunoștințe necesare înțelegerii problematicii ecologice, a raportului om-mediu;

§  ca finalitate: ce vom face, cum vom face, ca să păstrăm planeta Pământ?

Prin activităţi şcolare şi extraşcolare elevul conştientizează faptul că mediul înconjurător constituie un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui integrare şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană.

Prin activităţi specifice şcolare şi extraşcolare, elevul trebuie să devină conştient că mediul înconjurător constituie un mecanism viu, cu o complexitate deosebită, de a cărui integrare şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană. Întrucât societatea actuală are nevoie de oameni care să se remarce nu numai prin ceea ce ştiu, ci şi prin ceea ce pot să facă, ameliorarea relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător se poate realiza numai prin activităţi practice la care trebuie să participăm cu toţii. A venit vremea când omul trebuie „să încheie pace cu natura”, o pace cu condiţii de reciprocitate pentru „ambii combatanţi”.

          Necesitatea educatiei ecologice in scoala

    “Educatia copilului trebuie sa urmareasca deazvoltarea respectului fata de mediul natural” (Art.29, Conventia cu privire la Drepturile Copilului)

            Actiunea de protectie a mediului se poate realiza pe deplin, numai prin asocierea masurilor de ordin juridic si administrative cu cele de ordin educational. Schimbarea mentalitatii oamenilor nu este usoara, dar fara o educatie in acest sens, orice actiune de ocrotire a mediului este sortita esecului.

            Educatia ecologica incepe, sau ar trebui sa inceapa, din frageda copilarie. Ea contribuie la formarea unei constiinte ecologice si a unei gandiri ecologice despre natura, din care rezulta o comportare atenta si corecta fata de ea. In cadrul lectiilor, in functie de caz, este necesar a se aborda probleme de ecologie care sa contribuie gradat la formarea constiintei ecologice.

            Valentele informationale si corelative sunt multiple. Ele devin eficiente daca au  constanta si atractivitate.

            Obiectivele educatiei ecologice vizeaza in egala masura constintele, achizitia de atitudini, clarificarea valorilor si demersul practic. In perspectiv scolara, elevul trebuie ajutat:

sa inteleaga ca omul este inseparabil de mediul sau si ca efectele negative ale actiunilor sale au consecinte asupra mediului sa obtina cunostinte de baza necesare solutionarii problemelor mediului sau imediat să judece responsabilitatile individuale si colective, să se angajeze în obținerea cooperării pe linia rezolvarii unor probleme să dezvolte instrumente de analiza, reflectie și actiune pentru a întelege, preveni și corecta neajunsurile provocate mediului. 

 

Sugestii pentru activităţi ecologice

 

Încă de la intrarea în şcoală, învăţătorul poate testa copiii pentru a le descoperi înclinaţiile, abilităţile. Am descoperit de‑a lungul anilor în primele desene ale copiilor realizate în clasa I flori, copaci. Copiii au fost puşi în situaţia de a justifica desenul pe care l‑au făcut. Mulţi dintre ei explicau că le plac florile, plantele pentru că au acasă sau în faţa casei multe plante, alţii spuneau că le place să meargă la pădure, pe câmp unde pot admira frumuseţile naturii etc. Acesta poate fi un prim pas în realizarea unui set de acţiuni sub genericul Prietenul naturii / Micul ecologist.

Pentru început pot fi selecţionaţi doar o parte dintre copiii din clasă şi antrenaţi în acţiuni de îngrijire a florilor (colţului viu) din clasă, plantare de flori, apoi vor fi cooptaţi şi ceilalţi în acţiuni vizând ocrotirea mediului apropiat: clasa, şcoala, curtea şcolii.De foarte mare impact sunt ecusoanele cu numele copilului şi inscripţia „Micul ecologist” sau „Prietenul naturii” pe care copiii le poartă cu deosebită mândrie, popularizând acţiunile pe care le desfăşoară.Aici intervine creativitatea învăţătorului care poate găsi subiecte frumoase şi de impact la toate obiectele de învăţământ, cum ar fi: Pădurea – prietena omului, Apa – sursă a vieţii, Un om – un pom etc.

Prezint, în continuare, câteva activităţi cu conţinut ecologic ce se pot urmări în cadrul a 4 arii curriculare:

Limbă şi comunicare

§  lecturi literare şi ştiinţifice despre plante şi vieţuitoare / ocrotirea lor;

§  compoziţii literare realizate / culese / interpretate de elevi: eseuri, interviuri, poezii, scenete;

§  proverbe şi maxime despre mediu (apă, aer, pământ) – afişarea şi discutarea acestora.

          Om şi societate

§  resurse naturale şi valorificarea lor;

§  identificarea factorilor de poluare (a apei, solului, aerului);

§  excursii tematice de studiu sau ecologizare / curăţire a anumitor zone;

§  realizarea unor fotografii, mape, casete video, valorificate apoi în ore;

§  studii de caz (Omul şi mediul său de viaţă de‑a lungul timpului, O zi în natură );

§  vizite în aceleaşi zone (parcuri, Grădina Botanică) în diferite anotimpuri pentru a observa schimbările care au loc în natură şi păstrarea curăţeniei.

Matematică şi ştiinţe

§  identificarea resurselor naturale din zona geografică în care trăiesc;

§  colecţii de materiale naturale;

§  introducerea în probleme a unor date despre plante, vieţuitoare (compunere şi rezolvare de probleme);

§  realizarea unui portofoliu Omul şi mediul: acţiuni de protejare / de distrugere, care poate fi realizat individual sau în echipă, într‑un an şcolar sau pe durata întregului ciclu primar;

§  participare la derularea proiectului România curată sau alte proiecte derulate la nivel judeţean sau naţional.

          Arte şi tehnologii

§  realizarea unor desene, afişe pe teme ecologice;

§  modelaj (plastilină şi argilă);

§  realizarea unor afişe, postere şi amplasarea lor în clasă /şcoală /localitate (cartier / sat).

Dacă nu ne propunem o activitate de cerc sau un opţional cu acest titlu, putem valorifica toate situaţiile de învăţare considerate resursă. Iată un set de teme ce se pot urmări pe durata unui an sau a unui ciclu de învăţământ prin activităţile specifice sugerate anterior:

        1. Excursia tematică

ü  observarea mediului cu aspectele pozitive / negative întâlnite şi realizarea unor fişe;

ü  studii de caz (sublinierea cauzelor şi măsurilor de remediere ale unor probleme de mediu);

ü  înregistrarea în scris, foto sau video a unor aspecte care vor fi valorificate ulterior în timpul activităţilor din clasă.

      2. „Nu sunt prea mic să…”

ü  activităţi de igienizare a zonei, plantare de pomi, flori şi îngrijirea acestora pe toată durata de vegetaţie;

ü  sensibilizarea colegilor şi a oamenilor mari prin realizarea şi plasarea unor afişe, postere sugestive privind degradarea mediului.

3. Serbările şcolare

ü  prezentarea unor poezii, cântece, scenete cu conţinut referitor la mediu (anexă).

     4. Expoziţii tematice

ü  expoziţii permanente sau periodice cu lucrări plastice, mulaje, machete, fotografii prezentând mediul curat / mediul poluat.

      5. Concurs de creaţii literare – semestrial sau măcar cu ocazia Zilei Pământului sau a Zilei Internaţionale a Mediului Înconjurător pot fi prezentate, într‑o sesiune festivă, cele mai reuşite compuneri, povestioare, sloganuri, postere realizate de‑a lungul anului şcolar şi premierea celor mai valoroase.

     6. Vizionări de casete / filme – în activităţi speciale sau ca momente în cadrul anumitor ore, pot fi prezentate spre vizionare casete / filme cu aspecte din activităţile unor organizaţii ecologiste sau cu probleme grave de poluare / degradare a mediului, atât în România cât şi pe plan internaţional. Aceste vizionări vor fi urmate, obligatoriu, de dezbateri privind cauzele poluării şi modalităţi de remediere ale situaţiilor prezentate.

     7. Realizarea unui „colţ viu” chiar din clasa I cu plante şi vieţuitoare mici, îngrijite de copii.

    8. Studii de caz: „O zi în natură”, „SOS Natura”, „La iarbă verde” etc.

Nu trebuie scăpat din vedere faptul că în întreaga lume, pe data de 22 aprilie                                         se sărbătoreşte Ziua Pământului iar pe 5 iunie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Mediului Înconjurător şi cu aceste ocazii, copiii pot fi antrenaţi în desfăşurarea unor activităţi atractive.

În loc de concluzii…

Viaţa pe Pământ depinde de noi, oamenii şi de acţiunile noastre. Cadrelor didactice le revine misiunea dificilă de a forma oameni responsabili şi conştienţi de pericolele care le ameninţă viaţa. Încercând să sădim în sufletele copiilor încă din primii ani de şcoală dragostea pentru natură, pentru tot ceea ce ne oferă ea, nu facem decât să înfrumuseţăm viaţa şi să o prelungim cât mai mult.

 

 

Jocul. Calea către o oră de succes

Profesor: Bajdechi Liliana Aurelia

Școala Gimnazială „Mircea Vodă”, Călărași

 

            Jocul didactic constituie o componentă a învățământului primar, deoarece răspunde în modul cel mai fericit particularităților de vârstă ale școlarilor mici și,pentru că elementul distractiv pe care îl conține stimulează interesul și curiozitatea copiilor pentru învățare. Prin libertatea de gândire și de acțiune, prin încrederea în puteriile proprii, prin initiativă și cutezanță,jocurile didactice devin pe cât de valoroase, pe atât de plăcute.

               Încă de mic,copilul trebuie învățat să se joace. „Jocul este practica dezvoltării” (D.D.Elkonin) și, în consecință, în perioada copilăriei el este adoptat pentru multiplele sale funcții formative: de distracție, de creativitate în conformitate cu vârsta, în final de modelare și formare a personalității copiilor.

            Datorită spontaneității, jocul reclamă o îmbinare armonioasă între cerințele situației de joc și aptitudinile celor care se joacă. Încorporate în activitățile didactice,

elementele de joc imprimă un caracter mai viu și mai atrăgător, aduc varietate și o stare de bună dispoziție, de veselie, de destindere, prevenind apariția oboselii.  

            Jocul pleacă de la ideea că are un scop, dar este deschis modificărilor, finalul său nefiind previzibil. Prin intermediul jocului, copilul își îmbogățește viața afectivă și, în același timp, dobândește capacitatea, în mod progresiv, să-și stăpânească emoțiile. El învață să trăiască profund o atitudine pozitivă, să reacționeze sincer, pozitiv sau negativ, față de ceea ce este bun, frumos, moral și, respectiv, față de ceea ce este urât, rău, imoral.

Folosit în diverse situaţii de învăţare, jocul didactic face ca elevul să fie solicitat la un efort intelectual deosebit: să observe, să identifice, să analizeze, să compare, să transforme etc. El face toate aceste operaţii în timpul jocului motivat, într-o formă atractivă, plăcută, mobilizându-și  toate forţele pentru a rezolva sarcinile jocului. De fapt, pus în situaţia de joc, copilul realizează o învăţare adevărată, dar având impresia că se joacă. Jocul este „proprietatea copiilor”, iar noi dascălii trebuie să veghem pentru a nu li se încălca dreptul la joc.

Jocul didactic poate fi utilizat la toate disciplinele, pe tot parcursul activităţii didactice, în diferite momente ale acesteia, atât în reactualizarea cunoştinţelor predate, asigurându-se şi captarea atenţiei elevilor, în dobândirea noilor cunoştinţe, în fixarea şi consolidarea acestora, cât şi în verificarea şi aprecierea rezultatelor, având ca scop înlăturarea plictiselii şi oboselii. Învăţarea nu este un scop al jocului, ci rezultatul lui.     

 

 

Scopul general este comun pentru toate jocurile şi constă în obţinerea succesului şi satisfacţiei.

Realizarea unui joc presupune mai multe etape:pregătirea jocului,a materialului necesar,pregătirea clasei,în vederea desfășurării jocului,desfășurarea jocului.

Iată câteva exemple de jocuri didactice,folosite pentru dezvoltarea vorbirii,

învățarea noțiunilor și operațiilor matematice.

 

  „Labirint”

Scopul: Îmbogățirea vocabularului elevilor, dezvoltarea atenției, a perspicacității.

Sarcina de lucru:

Material didactic: fișă de lucru ( labirint, imagini)

            Jocul se desfășoară individual – echipă. Echipa va fi formată din 4 elevi Învățătorul va cere elevilor să urmeze traseul pentru a descoperi silaba pereche, să-i găsească cuvântului format corespondent în șirul de imagini dat pentru a o colora. Câștigă echipa care are cele mai multe rezolvări corecte a cerinței.

 „Lanțul cuvintelor”,„Cuvântul interzis”,„Schimbați litera!”,„Un cuvânt-mai multe sensuri”,

„Un-O”,„Să alintăm cuvintele!”„Unde?”„Găsește cuvântul opus!”

„Ce știi despre mine?”etc.

„Cine va intra în coș?”

 

Scop:  consolidarea deprinderilor de calcul cu cele 2 operații și dezvoltarea atenției, a

           perseverenței, a spiritului de muncă în colectiv.

 

Sarcina didactică: efectuarea unor exerciții de adunare, scădere cu numere de la 0 la

                               31, fără și cu trecere peste ordin.

Material didactic:  se desenează pe tablă sau pe o planșa două scări, conform desenului   de mai jos, pe treptele cărora  vor fi scrise  diferite exerciții.

          Numărul treptelor este în funcție de numărul membrilor unei echipe. Pe ultima treaptă a celor două scări se va fixa câte un steguleț, câte un timbru sau un alt premiu. După ce au fost stabilite grupele și ordinea în care elevii vor veni la tablă , se dă semnalul de începere al jocului. Prima pereche, formată din câte un elev din fiecare grupă, vine la tablă și rezolvă exercițiul aflat pe prima treaptă de jos în partea rezervată echipei sale. În cazul în care răspunsul este bun , acesta se încercuiește, iar jucătorul care urmează va avea dreptul să rezolve ex. aflat pe treapta următoare. Dacă răspunsul este greșit, următorul concurent din aceeași echipa va trebui să rămână la aceeași treapta pentru a rezolva, corect, exercițiul.

          Echipa care va reuși să rezolve corect și mai repede exercițiile, va ajunge în vârf mai repede va avea dreptul să ia premiul.

 „Cine  urca  scara  mai  repede?”

 „Vreau în căsuța mea!,Spune-mi unde pot trăi?”,„Cine știe să numere mai departe?”,

„Caută vecinii”,„Recunoaște semnul operației”,„Așează corect”,„Puzzle matematic”,

„Urmărește săgeata”,etc.