luni, 2 decembrie 2024

Ortodoxia în Grecia (cronologie)



Sursa: http://ro.orthodoxwiki.org/Ortodoxia_%C3%AEn_Grecia_(cronologie)



Aceasta este o cronologie a prezenţei Ortodoxiei în Grecia. Istoria Greciei cuprinde, prin tradiţie, studiul poporului grec, zona pe care ei au stăpânit-o de-a lungul istoriei dar şi istoria teritoriului statului modern, Grecia.


Pentru prima dată pe teritoriul geografic corespunzător Greciei moderne, creştinismul a fost adus de Sfântul Apostol Pavel, cu toate că apostolicitatea Bisericii se sprijină, de asemenea, pe Sfântul Andreicare a propovăduit Evanghelia în Grecia şi a suferit moarte mucenicească în Patras, pe Sfântul Apostol Tit, însoţitorul lui Pavel, care a propovăduit Evanghelia în Creta, unde a şi devenit episcop, pe Sfântul Apostol Filip care, după tradiţie, a vizitat şi a propovăduit în Atena, pe Sfântul Luca Evanghelistul care a primit moarte mucenicească în Teba, pe Lazăr din Betania, episcop de Kittium în Cipru şi pe Sfântul Ioan Teologul care a fost exilat în Insula Patmos unde a primit Apocalipsa ce constituie ultima carte a Noului Testament. Pe lângă aceştia, tradiţia spune că Maica Domnului însăşi a vizitatSfântul Munte în anul 49 d.Hr.. Astfel, Grecia a fost prima ţară europeană care a primit Evanghelia lui Hristos. Către sfârşitul secolului al II-lea, episcopiile apostolice primare s-au dezvoltat şi au devenit scaune mitropolitane aflate în oraşele cele mai importante, printre care Tesalonic, Corint, Nicopolis, Filipi şi Atena.


În secolul al IV-lea, aproape întreaga Peninsulă Balcanică constituia Exarhatul de Iliricum care se afla sub jurisdicţia episcopului Romei. Iliricum a trecut sub jurisdicţia Patriarhului din Constantinopol în anul 732, la ordinul împăratului Leon al III-lea Isaurianul. De atunci, Biserica Greciei a rămas sub Constantinopol până la căderea Imperiului Bizantin sub turci, în 1453. Ca parte componentă a Patriarhiei Ecumenice, Biserica Greciei a rămas sub jurisdicţia acesteia până în vremea când Grecia şi-a câştigat independenţa faţă de dominaţia turcă.[1] În timpul ocupaţiei otomane, aproape 6000 de clerici greci, aproape 100 de episcopi şi 11 patriarhi au trecut prin săbiile otomane.[2]


Războiul Grec de Independenţă din 1821-28, deşi a dus la eliberarea sudului Greciei de sub jugul otoman, a creat anomalii în relaţiile de jurisdicţie, iar în 1850, Sinodul Endemousa din Constantinopol a declarat autocefalia Bisericii Greciei.


În secolul XX, de-a lungul aproape întregii perioade de comunism, Biserica Ortodoxă a Greciei s-a considerat pe sine însăşi drept păzitoare a Ortodoxiei. Şi-a păstrat rolul de leagăn al Bisericii Primare, iar clerul grec încă este prezent în locurile istorice din Istanbul, Ierusalim şi Cipru.[3] Biserica Ortodoxă a Greciei autocefală este organizată în 81 de eparhii, dintre care 35 încă se află, teoretic, sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, dar care sunt administrate ca parte componentă a Bisericii Greciei (cu excepţia eparhiei Cretei, a Dodecanezului şi Muntelui Athos care sunt sub jurisdicţia directă a Patriarhiei de Constantinopol).


Arhiepiscopul Atenei şi Întregii Grecii prezidează peste un sinod permanent format din doisprezece mitropoliţi (dintre care şase sunt din noile teritorii şi şase din sudul Greciei), care participă la sinod prin rotaţie, pe baza unui calendar anual, şi un sinod al ierarhilor (la care iau parte toţi mitropoliţii în funcţie) care se întâlnesc anual.

Grecia are o populaţie de 11,1 milioane locuitori (ONU, 2007), dintre care 98% sunt ortodocşi greci (CIA World Factbook).



Cuprins [ascunde] 


Perioada apostolică (33-100)
cca 47-48 Călătoria misionară a Sfântului Apostol Pavel în Cipru.
cca 49 Călătoria misionară a Sfântului Pavel la Filipi, Tesalonic şi Veria.
49 Călătoria misionară a Sfântului Pavel la Atena.
cca 51-52 Este înfiinţată Mitropolia de Corint în prima călătorie misionară a Sfântului Pavel în Corint; Sfântul Pavel scrie cele două scrisori către Tesaloniceni.
cca 54 Pavel scrie Epistola I către Corinteni.
cca 55 Sfântul Pavel călătoreşte din nou în Corint.
cca 56 Sfântul Pavel călătoreşte din nou în Macedonia; el scrie Epistola a II-a către Corinteni.
cca 61 Sfântul Pavel naufragiază în Creta.
62 Răstignirea Sfântului Apostol Andrei în Patras.
cca 95 Sfântul Ioan Evanghelistul scrie Apocalipsa în timp ce se afla în insula Patmos.
96 Moartea mucenicească a Sfântului Dionisie Areopagitul din Cei Şaptezeci.
100 Moartea Sfântului Ioan Evanghelistul în Efes.
Perioada pre-niceeană (100-325)
cca 100 De-a lungul secolelor al doilea şi al treilea, Grecia a fost împărţită în provincii, printre care Aheea, Macedonia şi Moesia.
cca 120 Moartea mucenicească a Sfântului Elefterie şi a mamei sale Antia.
124 Sfinţii Apostoli Cvadrat şi Aristide prezintă Apologia către Împăratul Hadrian la Atena, prin care se cerea încetarea persecutării creştinilor, aducându-se atât motivări etice cât şi juridice împotriva acestor persecuţii (unul dintre motivele juridice era şi faptul că însuşi împăratul Hadrian decretase că nici un om nu putea fi condamnat fără un motiv corect).
128 Acvila traduce Vechiul Testament în limba greacă.
cca 130 Moartea Sfântului Apostol Cvadrat, unul din Cei Şaptezeci.
156 Moartea mucenicească a Sfântului Policarp al Smirnei.
180-192 Theodotion traduce Vechiul Testament în limba greacă.
193-211 Symmachus traduce Vechiul Testament în limba greacă.
202 Moartea Marelui Mucenic Haralambie, episcop de Magnezia.
210 Ipolit Romanul, episcop şi mucenic şi ultimul părinte din Roma vorbitor de greacă, scrie Împotriva tuturor ereziilor (Philosophumena), şi Tradiţia Apostolică.
ca 250 Mucenicia Sfântului Hristofor al Liciei; mucenicia Sfinţilor Ciprian şi Iustina în Nicomidia; moartea Sfinţit Mucenicului Leonida, episcopul Atenei.
cca 251 Moartea mucenicească a Sfântului Isidor din Chios în timpul persecuţiilor lui Decius.
270 Moartea Sfântului Grigorie Făcătorul de Minuni, fondatorul Bisericii din Capadocia.
286 Mucenicii Timotei şi Mavra.
302 20,000 Mucenici arşi în Nicomidia.
303 Moartea Sfântului Mare Mucenic Pantelimon şi moartea mucenicească a Sfântului Gheorghe purtătorul de biruinţă la Nicomidia.
304 Moartea Muceniţei-fecioare Anisia din Tesalonic.
306 Moartea mucenicească a Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir din Tesalonic.
306-337 Domnia împăratului Constantin cel Mare.
cca 306 Mortea Sfintei Mare Muceniţă Varvara din Nicomidia; moartea episcopului Partenie de Lampsac.
313 Edictul de la Milan emis de Constantin cel Mare şi de co-împăratul Licinius, declară oficial libertatea religioasă în Imperiul Roman.
314 Are loc Sinodul din Ancira.
316 Moartea lui Vlasie din Sevastia.
319 Moartea mucenicească a Sfântului Teodor Stratilat („Generalul”), în timpul împăratului Licinius.


Perioda Patriarhiei Romei (325-732)


Perioada niceeană (325-451)
325 Se ţine Sinodul I Ecumenic la Niceea, care condamnă arianismul, fixează pascalia şi emite prima versiune a Crezului de la Niceea; stabileşte, de asemenea, supremaţia de onoare a Scaunelor Apostolice începând cu Roma, urmat de Alexandria, Antiohia şi Ierusalim.
330 Este reîntemeiat oraşul Bizanţ sub numele de Constantinopol / Noua Romă, capitala creştină a Imperiului Roman şi este închinat Maicii Domnului de către împăratul Constantin.
333 Constantin cel Mare îl însărcinează pe Eusebiu să pregătească 50 de copii ale Bibliei pentru bisericile din noua capitală.
335 Se construieşte Biserica Protaton la Careia (Athos), cu hramul Adormirea Maicii Domnului, cea mai veche biserică de la Muntele Athos.
cca 330-337 Este fondată Panaghia Ekatontapyliani din insula Paros de către Sfânta Elena, în timpul pelerinajului ei în Ţara Sfântă.
337 În timpul domniei lui Constantin cel Mare, Grecia era parte componentă a prefecturilor Macedonia şi Tracia.
340-570 Constantinopolul depăşeşte Roma, devenind cel mai mare oraş din lume ca populaţie.
342 Moartea Sfântului Nicolae al Mirelor.
348 Moartea Sfântului Spiridon al Trimitundei.
cca 354 Împăratul Constanţiu al II-lea îl trimite pe episcopul arian Teofil "Indianul" în misiune în sudul Asiei, prin Arabia, unde se spune că i-a convertit pe himiariţi şi a construit trei biserici în sud-vestul Arabiei; se mai spune, de asemenea, că el este cel care a întemeiat creştinismul în India.
358 Sfântul Vasile cel Mare fondează Mănăstirea Annesos din Pontus, model pentru monahismul răsăritean.
359 Sinoadele de la Seleucia în est şi de la Rimini din Occident.
360 Este inaugurată prima Biserică Sfânta Sofia de către împăratul Constanţiu al II-lea.
364 Se ţine Sinodul din Laodiceea.
375 Sfântul Vasile cel Mare scrie Despre Duhul Sfânt, mărturisind dumnezeirea Duhului Sfânt.
377 Epifanie de Salamina (Cipru) scrie Panarion (Πανάριον, "Cutia cu medicamente"), cunoscută şi sub numele de Adversus Haereses ("Împotriva Ereziilor"), în care prezintă 80 de erezii, dintre care unele nu mai sunt descrise şi în alte documente care să fi rezistat din acea perioadă până în zilele noastre.
378 Vizigoţii îl înving pe împăratul Valens în Bătălia de la Adrianopol, slăbind permanent graniţele nordice ale imperiului.
379 Moartea Sfântului Vasile cel Mare; Părinţii capadocieni Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Teologul şi Grigorie al Nissei îşi pun amprenta pe toată istoria viitoare a bisericilor greceşti, prin lucrarea Sfântului Vasile Despre Duhul Sfânt şi prin Regulile sale; prin lucrarea Sfântului Grigorie de Nazianz Cinci Discursuri Teologice şi prin lucrările polemice ale Sfântului Grigorie al Nissei împotriva diverselor învăţături eretice.
380 Creştinismul este numit religia oficială a Imperiului Roman de către împăratul Teodosie cel Mare.
381 Sinodul II Ecumenic se ţine la Constantinopol, când se condamnă macedonianismul (erezia pnevmatomahă) şi apolinarianismul, se declară dumnezeirea Sfântului Duh, se confirmă deciziile de laSinodul I Ecumenic şi se completează Crezul niceo-constantinopolitan.
cca 383 Se înfiinţează prima instituţie monahală din Constantinopol, la Psamathia, în afara oraşului.
386 Se fondează Mănăstirea Panagia Soumela din Trebizonda (dioceza Pontului, în Asia Minor), după ce Icoana Sfântului Luca a Maicii Domnului apare pe Muntele Mela.
391 Moartea Sfântului Grigorie Teologul.
391-92 Închiderea tuturor templelor păgâne din Imperiu; Teodosie cel Mare emite un decret care desfiinţează misteriile eleusine.
394 Epifanie de Salamina (Cipru) atacă învăţăturile lui Origen pe care le consideră eretice.
395 Moartea Sfântului Grigorie al Nissei; reîmpărţirea imperiului la moartea împăratului Teodosie cel Mare.
cca 395 Teodosie I împarte prefectura Macedonia în provinciile Creta, Aheea, Tessalia, Epirus Vetus, Epirus Nova şi Macedonia; insulele egeene formează prefectura Insulae, parte componentă din prefectura Asiana; Brâul Maicii Domnului este aşezat în Biserica Maicii Domnului din Halkoprateia-Constantinopol (395-408).
398 Sfântul Ioan Gură de Aur devine Arhiepiscop de Constantinopol.
399 Moartea Sfântului Evagrie Ponticul, primul călugăr care a scris pe larg despre viaţa spirituală, influenţându-şi ucenicii: Paladie şi Ioan Casian, Maxim Mărturisitorul, Diadoh al Foticeei, Isaac Sirul,Simeon Noul Teolog şi Grigorie Palama, dar nu numai aceştia.
403 Sinodul de la Stejar are loc lângă Calcedon: este depus şi exilat Sfântul Ioan Gură de Aur.
407 Moartea Sfântului Ioan Gură de Aur în exil.
421 Împăratul răsăritului Teodosie al II-lea declară război Persiei atunci când Persia începe persecuţiile împotriva creştinilor; persecuţiile ţin până în 457.
425 Este înfiinţată Universitatea din Constantinopol, aceasta fiind prima universitate din lume.
426 Sf. Eftimie cel Mare înfiinţează lavra din deşertul palestinian, târnosită de episcopul Iuvenalie al Ierusalimului în anul 428.
431 Se ţine Sinodul III Ecumenic la Efes: se condamnă nestorianismul şi pelagianismul, se confirmă folosirea termenului Maica Domnului cu referire la Fecioara Maria şi se confirmă autocefaliaBisericii Ortodoxe a Ciprului.
437 Cei Şapte Tineri Adormiţi din Efes sunt înviaţi, pentru a da mărturie despre învierea morţilor.
438 Este publicat Codul lui Teodosie; moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur sunt aduse la Constantinopol şi îngropate în Biserica Sfinţilor Apostoli.
440 Moartea Sfântului Alexie Omul lui Dumnezeu, cel nebun pentru Hristos.
447 Are loc un cutremur la Constantinopol, când un băiat este ridicat la cer şi aude Trisaghionul.
449 Sinodul tâlhăresc de la Efes este prezidat de Dioscor al Alexandriei, cu dispoziţie de la împărat să îl achite pe Eutihie monofizitul.
Perioada bizantină timpurie (451-843)
451 Sinodul IV Ecumenic se întruneşte la Calcedon; este condamnat eutihianismul şi monofizismul şi se afirmă doctrina celor două firi ale lui Hristos, depline şi inseparabile şi este recunoscutăBiserica Ortodoxă a Ierusalimului ca patriarhie.
452 A doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, la Emesa.
457 Prima încoronare a unui împărat bizantin (Leon I) de către patriarhul de Constantinopol; Proterie al Alexandriei este linşat de gloata alexandrină; prin respingerea definiţiilor hristologice de laCalcedon, Biserica egipteană sau coptă merge pe calea proprie, devenind una dintre Bisericile Ortodoxe Orientale.
458 Moartea episcopului. Teodoret din Cir, autor şi teolog influent care a jucat un rol central în multe controverse ale Bisericii Bizantine timpurii.
462 Indictionul este mutat la 1 septembrie; este înfiinţată Mănăstirea Studion.
463 Moartea Sf. Patapie din Teba.
Harta Imperiului Roman de Răsărit în jurul anului 480, ilustrând extinderea regiunilor în care se vorbea limba greacă.
cca 471 Patriarhul Acachie de Constantinopol primeşte pentru prima dată titlul de "Oikoumenikos" (ecumenic).
493 Moartea Sfântului Daniel Stâlpnicul, un ascet care a trăit 33 de ani în vârful unui stâlp, lângă Constantinopol.
cca 500 Zosima, un istoric grec păgân scrie Historia Nova, o istorie a Imperiului Roman până în anul 410 d.Hr., dintr-o perspectivă anti-creştină care oferă o interpretare diferită a afacerilor Bisericii, alta decât izvoarele creştine; corpul scrierilor lui Pseudo-Dionisie Areopagitul, care includ Numele divine, Teologia mistică, Ierarhia celestă şi Ierarhia ecleziastică influenţează dezvoltarea spiritualităţii mistice bizantine şi a isihasmului prin Maxim Mărturisitorul, Simeon Noul Teolog şi Grigorie Palama.
502 Începutul Războaielor bizantine-sasanide, care durează până în 562.
518 Patriarhul Ioan al II-lea al Constantinopolului adoptă titlul de "Oikoumenikos Patriarches" (Patriarh Ecumenic); autoritatea politică bizantină începe persecutarea necalcedonienilor din răsărit, în special din Mesopotamia.
519 Bisericile Apuseană şi Răsăriteană se împacă, punând capăt schismei acachiene.
520 Roman Melodul, cel mai mare imnograf, perfecţionează condacul, un fel de predică în versuri cântate. Influenţat de Efrem Sirul, el îl influenţează la rândul lui Andrei Criteanul.
529 Împăratul Iustinian închide Şcoala din Atena, pe care o fondase Platon în anul 387 î.Hr..
529-534 Corpus Juris Civilis al lui Iustinian este emis, primul cod legal cuprinzător din istoria Imperiului Roman; Novella 131 a lui Iustinian formulează propunerea de guvernare a creştinătăţii universale prin intermediul a cinci scaune patriarhale sub auspiciile unui singur imperiu universal (Pentarhia).
532 Iustinian cel Mare dispune construirea Bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol.
537 Se termină construcţia Bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol; Iustinian decretează că toate datele trebuie să includă indictionul.
cca 540 Moartea Cuviosului David de Tesalonic.
538 Împăratul Iustinian cel Mare, prin exilarea dizidenţilor şi cu ajutorul forţei, reuşeşte să aducă oficial toate cele cinci patriarhii în comuniune.
540 Raiduri ale bulgarilor în Iliria şi nordul Greciei.
543 Doctrina apocatastazei este condamnată de Sinodul de la Constantinopol; Iustinian cel Mare trimite misionari în Nubia (cele trei regate din Nobatia/Novatia, Alodia/Alwa şi Makuria).
544 După tradiţie, Mandylionul din Edessa distruge lucrările de asediere ale persanilor.
Imperiul Bizantin la cea mai mare extindere teritorială, în timpul lui Iustinian, cca 550.
553 Are loc la Constantinopol Sinodul V Ecumenic într-o încercare de a-i împăca pe calcedonieni cu necalcedonienii : prin cele Trei Capitole sunt condamnate învăţăturile lui Teodor de Mopsuestia, Teodoret din Cir şi Ibas de Edessa, pentru nestorianism; Origen şi scrierile lui sunt condamnaţi, de asemenea.
553 Imperiul Bizantin cucereşte regatul ostrogot din Italia în urma bătăliei din Mons Lactarius.
556 Fortificaţiile lui Iustinian cel Mare de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai sunt terminate; o capelă şi refugii erau deja acolo cel puţin din secolul al IV-lea, atunci când Egeria a vizitat locul în anul 385.
562 Isidor din Milet finalizează reparaţiile la domul Bisericii Sfânta Sofia, acum cu 20 de picioare mai înalt decât cel original al lui Antemie.
563 Retârnosirea Bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol, după reconstruirea cupolei.
565-66 Este finalizat mozaicul cu Schimbarea la Faţă din absida Bisericii Maicii Domnului din Muntele Sinai.
565-78 Heruvicul este adăugat în Sfânta Liturghie de împăratul Iustin al II-lea.
566 Episcopul Longin este trimis de la Constantinopol în Nubia ca misionar.
568 Este înfiinţat Exarhatul de Ravenna, care până în 752 va fi un avanpost imperial şi loc de contact al grecilor cu latinii apuseni.
575 Este publicată Cronografia (Χρονογραφία) lui Ioan Malalas, o lucrare în optsprezece volume, cronică istorică începând cu Creaţia şi până în anul 563 d.Hr.
576 De acum înainte în Alexandria vor fi două ierarhii, cea calcedoniană (greacă) şi cea monofizită (coptă).
577 Patriarhul Ioan al III-lea Scolasticul întocmeşte primul canon juridic al Bisericii Ortodoxe, numit Nomocanon.
580 Invazii puternice ale slavilor care migrează în Balcani şi în Grecia; ultima persecuţie a creştinilor de către păgâni cunoscută, din Imperiul Bizantin.
582 Sunt reluate persecuţiile împotriva monofiziţilor de către împăratul Mauriciu.
cca 590 Partenonul din Atena este transformat în Biserică creştină cu hramul Sfânta Sofia.
594 Evagrie Scolasticul scrie Istoria ecleziastică, care acoperă perioada din 431 până în 594 d.Hr..
586 Sfântul Dimitrie din Tesalonic salvează Tesalonicul de asediul avaro-slav.
602 Ultima serie de războaie dintre Imperiul Bizantin şi Imperiul Sasanid.
610 Împăratul Heraclie schimbă limba oficială a Imperiului din latină în greacă, care era deja lingua franca a marii majorităţi a populaţiei.
612 Sfântul Burete şi Sfânta Lance sunt aduse la Constantinopol din Palestina.
617 Armata persană cucereşte Calcedonul, după un lung asediu.
620 Slavii atacă Tesalonicul.
626 Este compus Imnul Acatist către Fecioara Maria, după ce Constantinopolul este eliberat de asediul avarilor (în număr de 80.000), slavilor şi al flotei persane.
627 Împăratul Heraclie îi înfrânge decisiv pe persanii sasanizi în Bătălia de la Ninive, recuperând Crucea cea Adevărată şi distrugând puterea dinastiei sasanide.
630 A doua Înălţare a Sfintei Cruci, în 21 martie 630 d.Hr., când împăratul Heraclie intră în Ierusalim în mijlocul mulţimilor care se bucurau şi împreună cu Patriarhul Zaharia (609-633), aşează Crucea lui Hristos, cu mare solemnitate, în Biserica Învierii; este prima şi singura dată când un împărat bizantin merge în Ţara Sfântă.
632 Influenţe creştine asupra tradiţiilor islamice printre care acoperirea cu văl a femeilor, ospitalitate pentru monahii călători, prosternări, întoarcerea spre răsărit la rugăciune, ore fixe ale zilei pentru rugăciune, ritualul spălării înainte de participarea la slujbe.
633 Moartea Patriarhului Modest al Ierusalimului, care a restaurat multe clădiri după atacul persan din 614, printre care Rotonda Învierii.
634 Împăratul Heraclie emite un edict prin care ordonă botezarea tuturor evreilor; mulţi evrei fug şi caută protecţia musulmanilor şi a arabilor musulmani.
639 Moartea Patriarhului Sofronie I al Ierusalimului; poeziile şi rugăciunile sale sunt incluse în Liturghie, între care troparele Ceasurilor împărăteşti din Sfânta Vineri, din ajunul Crăciunului şi alBobotezei; lui îi aparţin rugăciunile de Sfinţirea Mare a Apei de la Bobotează.
646 Alexandria este recapturată de arabii musulmani după ce încercarea bizantină de recucerire a Egiptului eşuează, punând capăt la aproape zece secole de civilizaţie greco-romană în Egipt; Patriarhul copt monofizit Veniamin I şi adepţii săi acceptă de bună voie guvernarea arabă, pe care o preferă celei bizantine; Maxim Mărturisitorul preia rolul principal în opoziţia la monotelitism.
648 Papa Teodor I al Romei îl excomunică pe Patriarhul Pavel al II-lea de Constantinopol.
649 Arabii invadează şi cuceresc Ciprul.
Imperiul Bizantin în 650; până în acest an pierduse toate provinciile sudice, cu excepţia Exarhatului de Cartagina.
650 Patriarhia de Constantinopol numără 32 de metropole, sau capitale ale provinciilor ecleziastice, o mitropolie autocefală, 34 de arhiepiscopii autocefale şi 352 de episcopii -- cu un total de 419 eparhii.
654 Arabii invadează Rodosul.
662 Partenonul din Atena este reînchinat Maicii Domnului - "Panagia Atheniotissa" (Panaghia din Atena); moartea lui Maxim Mărturisitorul.
669-78 Primul asediu arab al Constantinopolului; în Bătălia de la Syllaeum, flota arabă este distrusă de bizantini cu ajutorul focului grecesc, punând capăt ameninţării arabe imediate asupra Europe de Răsărit.
680-681 Are loc în Constantinopol Sinodul VI Ecumenic, care condamnă monotelismul şi confirmă hristologia lui Maxim Mărturisitorul, afirmând că Hristos a avut atât o voinţă umană, cât şi o voinţă divină; Patriarhul Serghie I al Constantinopolului şi Papa Honorius I al Romeisunt amândoi, în mod explicit, anatemizaţi pentru sprijinul lor faţă de monotelism.
685 La Muntele Athos vin primii monahi; împăratul Iustinian al II-lea este primul împărat care ştanţează chipul Domnului Iisus Hristos pe o monedă.
688 Împăratul Iustinian al II-lea şi Califul al-Malik semnează un tratat care proclamă Ciprul ca teritoriu neutru.
692 Forma de guvernare prin "Pentarhie" a Creştinătăţii universale prin cinci scaune patriarhale primeşte o aprobare bisericească oficială la Sinodul trulan, care se ţine la Constantinopol şi care stabileşte ierarhia celor cinci scaune în ordinea următoare: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim;
Imperiul Bizantin la urcarea pe tron a lui Leon al III-lea, în 717. Zona marcată cu dungi este cea atacată de arabi.
705 Începe o perioadă lungă de lupte între Trebizonda, din estul Asiei Mici, şi arabi.
706 Greaca este înlocuită cu araba ca limbă administrativă în Egipt.
707 Bizantinii pierd Insulele Baleare în favoarea maurilor;
710 Papa Constantin face ultima vizită a unui papă la Constantinopol de dinainte de 1967.
712 Moartea lui Andrei Criteanul.
720 Mucenicia Sfântului Nicolae cel Nou din Vounina.
726 Împăratul iconoclast Leon al III-lea Isaurianul declanşează prigoana împotriva icoanelor.
Perioada Patriarhiei de Constantinopol (732-1850)
732-33 Împăratul bizantin Leon al III-lea Isaurianul transferă Sudul Italiei (Sicilia şi Calabria), Grecia şi Insulele Egee de sub jurisdicţia Papei sub cea a Patriarhiei Ecumenice, ca răspuns la sprijinul acordat de Papa Grigorie al III-lea al Romei unei revolte din Italia împotriva iconoclasmului, adăugând patriarhiei încă 100 de episcopii; împăratul iconoclast a rupt din Patriarhia Antiohiei 24 de scaune episcopale ale Isauriei bizantine, sub pretextul că aceasta era supusă califilor arabi; astfel, jurisdicţia Patriarhiei de Constantinopol ajunge să se întindă asupra întregului Imperiu bizantin.
734 Moartea Sfântului Petru Atonitul, considerat de marea majoritate ca unul dintre primii pustnici de la Muntele Athos.
739 Împăratul Leon al III-lea (717-41) îşi publică lucrarea Ecloga , destinat să introducă principiile creştine în legislaţie; trupele bizantine înfrâng invazia Umeiazilor din Asia Mică în Bătălia de la Akroinon.
746 Forţele bizantine recuceresc Ciprul de la arabi.
754 Se ţine în Constantinopol Sinodul iconoclast, sub autoritatea împăratului Constantin al V-lea Copronimul, care condamnă icoanele şi se autoproclamă Sinodul VII Ecumenic; Constantin al V-lea începe desfinţarea mănăstirilor.
787 Are loc la Niceea Sinodul VII Ecumenic, care condamnă iconoclasmul şi reafirmă cinstirea icoanelor.
789 Moartea lui Filaret cel Milostiv.
803 Moartea Sfintei Irina Împărăteasa, soţia împăratului bizantin Leon al IV-lea; icoana Sfântului Luca este adusă la Agiassos, în Mitilini.
814 Bulgarii încep asediul Constantinopolului; izbucneşte conflictul dintre împăratul Leon al V-lea şi Patriarhul Nichifor pe tema iconoclasmului; Leon îl depune pe Nichifor, iar Nichifor îl excomunică pe Leon.
824 Creta bizantină cade în mâinile insurgenţilor arabi care fugeau de emirul umaiad al Cordobei, Al-Hakam I, şi înfiinţează un emirat pe insulă, până la recucerirea acesteia de către bizantini în anul 960.
828 Moartea Patriarhului Nichifor I de Constantinopol.
cca 829-842 În Muntele Athos apare icoana Maicii Domnului "Portăriţa", lângă Mănăstirea Iviron.
836 Moartea Sfântului Teodor Studitul.
838 Califul al-Mu'tasim capturează şi distruge Ammoria din Anatolia.
cca 839 Primul război bizantino-rus, când ruşii atacă Propontida (urmărind probabil să ajungă la Constantinopol), înainte de a se îndrepta spre est şi a ataca Paflagonia.
840 Icoana Panagia Proussiotissa este găsită lângă Karpenissi.
Perioada bizantină imperială (843-1204)
843 Împărăteasa Teodora a II-a reintroduce cinstirea icoanelor, stabileşte sărbătoarea Biruinţei Ortodoxiei care se prăznuieşte în prima duminică din Postul Mare şi reintroduce icoanele în biserici.
845 42 de mucenici din Ammoria, în Frigia, sunt duşi ca ostatici din Ammoria până în Samarra (în Iraq) şi executaţi acolo.
850 A treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul.
858 Fotie cel Mare devine patriarh de Constantinopol.
860 Al doilea război ruso-bizantin, un raid naval şi primul asediu rus al Constantinopolului.
861 Chiril şi Metodie din Tesalonic pleacă din Constantinopol pentru a face misiune printre slavi; Se ţine Sinodul din Constantinopol, la care participă 318 părinţi şi care este prezidat de trimişi ai papei, care îl confirmă pe Fotie cel Mare ca patriarh şi care emite 17 canoane.
864 Botezul prinţului Boris al Bulgariei; Soborul Maicii Domnului din Miasena, în cinstea reîntoarcerii icoanei Maicii Domnului.
Imperiul Bizantin în anul 867 d.Hr.
867 Se ţine Sinodul din Constantinopol, prezidat de Fotie, care îl anatemizează pe Papa Nicolae I al Romei pentru atacurile acestuia asupra lucrării misionarilor greci din Bulgaria şi folosirea de către misionari a Filioque; Papa Nicolae moare înainte de a afla de excomunicare; Vasile I Macedoneanul îl omoară pe împăratul Mihail al III-lea, uzurpă tronul imperial şi îl reinstalează pe Ignatie ca patriarh de Constantinopol.
867 Moartea Casianei, poetă şi imnografă greco-bizantină, care a compus Cântarea Casianei, cântată în Săptămâna Mare, în Miercurea Mare.
869-870 se ţine Sinodul tâlhăresc din 869-870, care îl depune pe Fotie cel Mare din scaunul de Constantinopol şi îl pune pe tron pe pretendentul rival Ignatie, şi care se autoproclamă "sinodul VIII Ecumenic."
870 Convertirea Serbiei; Malta este cucerită de bizantini de la arabi.
874 aducerea moaştelor Sfântului Nichifor Mărturisitorul, aşezate în Biserica Sfinţilor Apostoli, Constantinopol.
877 Moartea lui Ignatie I de Constantinopol, care îl numeşte pe Fotie ca succesor al său.
877 Arabii musulmani cuceresc toată Sicilia de la bizantini şi îşi stabilesc capitala la Palermo.
879-880 Se ţine la Constantinopol Sinodul VIII Ecumenic, la care participă 383 de părinţi, sunt emise 3 canoane, este confirmat Fotie ca patriarh de Constantinopol, sunt anatemizate adăugirile laCrezul niceo-constantinopolitan şi se declară că prerogativele şi jurisdicţiile papei de la Roma şi ale Patriarhului de Constantinopol sunt esenţial egale; sinodul este acceptat cu rezerve de către PapaIoan al VIII-lea al Romei.
881 Moartea Sfântului Teoctist din Lesbos.
885 Muntele Athos primeşte autonomie politică, iar împăratul Vasile trasează graniţele republicii monastice; moartea Sfântului Metodie.
892 Moartea Sfintei Teodora Izvorâtoarea de Mir din Tesalonic.
902 Taormina, ultima posesiune bizantină din Sicilia, este capturată de arabii aghlabizi.
904 Tesalonicul este cucerit şi jefuit de piraţii sarazini conduşi de Leon din Tripoli, un pirat grec care servea interesele sarazinilor.
907 Al treilea război ruso-bizantin, un raid naval la Constantinopol (sau Ţarigrad în slavona veche) este condus de prinţul vareg Oleg de Novgorod, care se termină prin negocieri de pace.
911 Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului; delegaţi ruşi vizitează Constantinopolul pentru a ratifica un tratat, trimişi de Oleg, mare cneaz al ruşilor.
912 Nicolae Misticul devine patriarh de Constantinopol.
921 Moartea Sfintei Irina (din Hrisovalant).
925 Moartea lui Petru din Argos.
941 Al patrulea război ruso-bizantin.
944 Oraşul Edessa este recuperat de armata bizantină, inclusiv Icoana nefăcută de mâini omeneşti
953 Este înfiinţată Mănăstirea Cuviosului Luca, de către Sfântul Luca cel Tânăr, lângă Stiris (Teba) din Grecia.
957 Olga de Kiev este botezată la Constantinopol.
960 Împăratul Nichifor al II-lea Focas recucereşte Creta pentru bizantini.
961 Este înfiinţată Mănăstirea Agia Lavra din Kalavrita, Peloponez, (locul de naştere simbolic al Greciei moderne din 1821).
963 Atanasie Athonitul înfiinţează prima mare mănăstire din Muntele Athos, Marea Lavră; este înfiinţată Mănăstirea Filozofu în Dimitsana (Peloponez).
965 Împăratul Nichifor al II-lea Focas recucereşte în întregime Ciprul pentru bizantini.
968-71 Al cincilea război ruso-bizantin, aduce o victorie bizantinilor împotriva unei coaliţii formate din ruşi, pecenegi, maghiari şi bulgari în Bătălia de la Arcadiopolis şi înfrângerea lui Sviatoslav al Kievului de către Ioan I Tzimiskes.
969 Împăratul Nichifor al II-lea Focas recucereşte Antiohia şi Alepul de la arabi.
972 Împăratul Ioan I Tzimiskes acordă primul privilegiu pentru Muntele Athos (Typikon).
975 Împăratul Ioan I Tzimiskes cucereşte Emesa, Baalbek, Damasc, Tiberiada, Nazaret, Cezareea, Sidon, Beirut, Byblos şi Tripoli într-o campanie siriană, dar nu reuşeşte să cucerească Ierusalimul.
980 Descoperirea imnului Axion Estin ("Cuvine-se cu adevărat"), prin apariţia Arhanghelului Gavriil unui călugăr de la Muntele Athos.
987 Al şaselea război ruso-bizantin, când Vladimir din Kiev trimite trupe în Imperiul Bizantin ca să îl ajute pe împăratul Vasile al II-lea într-o revoltă internă; Vladimir acceptă Creştinismul Ortodox ca religie a sa şi aduce tot poporul său la noua religie.
988 Botezul ruşilor începe prin convertirea lui Vladimir al Kievului, care este botezat la Chersones, locul de naştere al Bisericilor Ortodoxe Rusă şi Ucraineană; Vladimir se căsătoreşte cu Ana, sora împăratului bizantin Vasile al II-lea.
Secolul al XI-lea: Este înfiinţată Mănăstirea Kaisariani pe coasta Muntelui Himetos, una dintre cel mai vechi şi cea mai importantă mănăstire din Attica; moartea Sfintei Teodora din Vasta.
Imperiul Bizantin sub Vasile al II-lea, cca 1025.
Imperiul Bizantin şi themata (împărţirea în provincii) în 1045. În acea perioadă, Imperiul era cel mai puternic stat din zona mediteraneană.
1009 Patriarhul Serghie al II-lea de Constantinopol scoate numele Papei Serghie al IV-lea la Romei din dipticele Constantinopolului, deoarece papa i-a trimis Patriarhului o scrisoare care conţinea Filioque.
1022 Moartea Sfântului Simeon Noul Teolog.
1025 Grecia este împărţită în teme astfel: Creta, Peloponezul, Hellas, Nicopolis, Larissa, Chefalonia, Tessalonica, Cicladele şi Egeea.
1034 Patriarhul Alexie I Studitul scrie primul Tipic studit pentru o mănăstire pe care o înfiinţase lângă Constantinopol; acesta este tipiculintrodus de Teodosie al Peşterilor Kievului în teritoriile ruseşti.
1042 Înfiinţarea Mănăstirii Nea Moni în Chios.
1043 Este reorganizată Universitatea din Constantinopol sub Michael Psellos.
1053 Moartea Sfântului Lazăr Făcătorul de Minuni pe Muntele Galesius, lângă Efes.
1054 Marea Schismă dintre Răsăritul ortodox şi Apusul latin.
1068 În vremea sosirii turcilor seleuci în Anatolia, războiul religios dintre Bizanţ şi Islam dura deja de patru sute de ani.
1071 Turcii seleuci îi înving pe bizantini în Bătălia de la Manzikert, începând islamizarea Asiei Mici; prinţii normanzi conduşi de Robert Guiscardcuceresc Bari, ultima posesiune bizantină din Italia, punând capăt la cinci secole de guvernare bizantină în sud.
cca 1071-1176 Este scris poemul epic bizantin "Digenes Akrites", a cărui acţiune se petrece în secolele al IX-lea şi al X-lea şi care este inspirat de starea de război aproape continuă cu arabii în răsăritul Asiei Mici; poemul prezintă o imagine cuprinzătoare a vieţii intense de la frontieră a acriţilor, paznicii frontierei Imperiului Bizantin.
1073 Turcii seleuci cuceresc Ankara.
1077 Seleucii cuceresc Niceea.
1087 Mutarea moaştelor Sfântului Nicolae al Mirelor de la Mira la Bari.
1088-93 Împăratul Alexie I Comnen îi cedează insula Patmos binecuvântatului Hristodul de Patmos, pentru a se dezvolta ca un stat monastic independent; înfiinţarea mănăstirii Sfântului Apostol Ioan Evanghelistul în Patmos.
1118-1137 Este înfiinţată Mănăstirea imperială Hristos Pantocrator.
1127-1145 Constantinopolul este cel mai mare oraş din lume după populaţie.
1147 Roger al II-lea al Siciliei cucereşte Corfu de la Imperiul Bizantin şi jefuieşte Corintul, Atena, şi Teba.
1176 Sultanatul de Rum înfrânge Imperiul Bizantin în Bătălia de la Miriochefalon, punând capăt încercărilor bizantine de a recuceri Platoul Anatoliei.
1192-1571 Biserica Ortodoxă a Ciprului este subordonată unei ierarhii latine înfiinţate de cruciaţi.

Secolul al XII-lea Se înfiinţează schiturile din Meteora.
Ocupaţia latină (1204-1456)
Împărţirea Imperiului Bizantin după Cruciada a IV-a.
1204 Participanţii la Cruciada a IV-a cuceresc Constantinopolul, jefuind oraşul şi furând multe moaşte şi alte odoare; în general, se consideră căMarea Schismă a devenit totală odată cu acest act; veneţienii folosesc Mănăstirea imperială Hristos Pantocrator pe post de cartier general în Constantinopol
1204 Ocupaţia latină a Greciei continentale de către franci şi veneţieni: Imperiul Latin al Constantinopolului, Regatul Latin al Tesalonicului,Principatul de Ahea şi Ducatul Atenei; veneţienii controlau Ducatul Arhipelagului din Egeea.
1205 Latinii anexează Atena şi convertesc Partenonul în biserică romano-catolică - Santa Maria di Athene, ulterior Notre Dame d'Athene.
1211 Cruciaţii veneţieni cuceresc Creta Bizantină, pe care o păstrează până în 1669, când este cucerită de turcii otomani.
1221 Ioan Duca Vataţis urcă pe tronul Imperiului bizantin de Niceea şi începe lunga şi anevoioasa luptă de recucerire a Constantinopolului şi restaurare a Imperiului Bizantin.
1224 Bizantinii recuceresc Tesalonicul şi zona înconjurătoare, eliberată de guvernatorul grec de Epir, Teodor Ducas Comnenul.
1235 Sfânta Olimpiada şi alte călugăriţe primesc moarte mucenicească de la piraţi în Mitilene din Lesbos
1249 Este construită cetatea Mistra de către franci în Peloponez.
1258 Mihail al VIII-lea Paleolog urcă pe tronul Imperiului Niceean şi fondează astfel ultima dinastie romană (bizantină); el începe recucerirea peninsulei greceşti din mâinile latinilor.
1259 Bizantinii înfrâng Pricipatul latin de Ahea în Bătălia de la Pelagonia, marcând astfel începutul recuceririi bizantine a Greciei.
cca 1259-80 Călugării de la Mănăstirea Iviron primesc moarte mucenicească de la latini.
1261 Sfârşitul ocupaţiei latine a Constantinopolului şi restaurarea patriarhiilor ortodoxe; Împăratul Mihail al VIII-lea Paleolog ridică oraşul Mistra la rangul de capitală a noului Despotat de Morea, unde are loc o renaştere bizantină.
Mediterana răsăriteană în jurul anului 1263 d.Hr.
1265-1310 Schisma arsenită de la Constantinopol începe atunci când Patriarhul Arsenie Autoreianos îl excomunică pe împăratul Mihail al VIII-lea Paleolog.
1274 Ortodocşii participanţi la Al II-lea Sinod de la Lyon acceptă supremaţia Romei şi clauza Filioque.
1275 Unionistul Ioan al XI-lea Beccus este ales patriarh al Constantinopolului în locul lui Iosif I Galesiotes, care se opunea hotărârilor Sinodului de la Lyon.
1275 Persecuţia călugărilor atoniţi de către împăratul Mihail al VIII-lea şi Patriarhul Ioan al XI-lea Becus; moartea a 26 de mucenici de laMănăstirea Zografu din Muntele Athos, ucişi de latini.
1281 Papa Martin al IV-lea autorizează o cruciadă împotriva nou reînfiinţatului Imperiu Bizantin de la Constantinopol, excomunicându-l pe împăratul Mihail al VIII-lea Paleolog şi pe greci şi denunţând unirea din 1274; expediţii franceze şi veneţiene sunt trimise către Constantinopol dar sunt obligate să se întoarcă în anul următor din cauza revoltelor din Sicilia (Vecerniile siciliene).
1283 Înţelegerea cu Roma este repudiată oficial.
1287 Ultima menţionare a Mănăstirii de rit occidental Amalfion de la Muntele Athos.
Secolul al XIV-lea "Epoca de aur" a Tesalonicului, atât în literatură cât şi în artă; se construiesc numeroase biserici şi mănăstiri.
1300-1400 "Cronica din Morea" (Το χρονικό του Μορέως) povesteşte principalele evenimente care au dus la stabilirea feudalismului în Grecia continentală, în principal în Morea/Peloponez, de către franci, în urma Cruciadei a IV-a şi care cuprinde perioada dintre 1204 şi 1292.
1309 Insula Rodos cade în mâinile Cavalerilor Sfântului Ioan care îşi stabilesc aici cartierul general, autoredenumindu-se "Cavalerii din Rodos".
1310 Schisma arsenită din Constantinopol se încheie odată cu reconcilierea dintre arseniţi şi iozefiţi.
1326 Oraşul Bursa din Asia Mică este cucerit de turcii otomani în urma unui asediu care a durat nouă ani.
1331 Oraşul Niceea, capitală a imperiului cu doar o sută de ani mai devreme, cade sub turcii otomani.
1336 Meteora, din Grecia, devine un centru al monahismului ortodox.
1337 Nicomidia este capturată de turcii otomani.
1338 Grigorie Palama scrie Triade în apărarea sfinţilor isihaşti, în care apără practica ortodoxă a spiritualităţii isihaste şi folosirea Rugăciunii lui Iisus.
1341-47 Războiul civil bizantin dintre Ioan al VI-lea Cantacuzino (1347–54) şi Ioan al V-lea Paleolog (1341–91).
1341-51 Se ţin în Constantinopol trei sesiuni ale Sinodului IX Ecumenic, care confirmă teologia isihastă a lui Grigoria Palama şi condamnă filozofia raţionalistă a lui Varlaam de Calabria.
1354 Turcii otomani ocupă primul ţinut din Europa, Gallipoli.
1359 Moartea Sfântului Grigorie Palama.
1360 Moartea Sf. Ioan Cucuzel Imnograful.
1365 Turcii otomani îşi stabilesc capitala la Adrianopole.
1382 Se înfiinţează Marea Mănăstire din Meteora.
1390 Otomanii cuceresc Filadelfia, ultima enclavă bizantină din Anatolia.
1391-98 Turcii otomani asediază pentru prima dată Constantinopolul, fără succes.
Zona mediteraneeană răsăriteană în jurul anului 1450.
1422 Al doilea asediu al Constantinopolului.
1426 Moartea Noului Mucenic Efraim din Nea Makri.
1429 Turcii cuceresc Tesalonicul.
1430 Călugării din Muntele Athos se predau Sultanului Murad al II-lea şi îşi păstrează autonomia.
1438 Sinodul de la Florenţa încearcă să îi unească pe grecii răsăriteni cu latinii apuseni, fără succes însă.
1452 Unirea Bisericilor Romano-Catolică şi Ortodoxă Greacă în biserica Sfânta Sofia (Constantinopol), în condiţiile impuse de Apus, când Împăratul Constantin al XI-lea Palelologul acceptă ca uniunea să fie proclamată, sub presiunea Romei, .
1453 Constantinopolul cade în faţa invaziei turcilor otomani, ceea ce marchează sfârşitul Imperiului Roman; Biserica Sfânta Sofia (Constantinopol) este transformată în moschee; moartea mucenicească a lui Constantin al XI-lea Paleologul, ultimul Împărat Roman de Răsărit; mulţi savanţi greci fug în Apus, ducând cu ei cărţi, care fiind traduse în latină declanşează Renaşterea; apar primele cântece populare de lamentaţie cunoscute sub numele de "Moirologia" sau bocete (muzică seculară bizantină).
Ocupaţia turcilor otomani (1456-1821)
1456 Ocuparea întregii Grecii de către turci.
1460 Catedrala Partenonului cu hramul Maicii Domnului este transformată în moschee de către turci.
1462 Este realizată icoana făcătoare de minuni a Arhanghelului Mihail din Mantamados; moare Matroana din Chios în 22 octombrie.
1463 Moartea mucenicească a lui Rafail, Nicolae şi Irina în Mitilene (Lesvos).
1472 Decretele Sinodului de la Ferrara-Florenţa sunt repudiate de Patriarhia de Constantinopol.
1511 Moartea Sfântului Ioan Răstignitul din Creta.
1530 Maica Domnului vindecă un tânăr orb prin icoana Cassiope din Corfu.
1546 Noul mucenic Ioan din Ioannina.
1554 Noul mucenic Nicolae din Psari din Corint.
1556 Moartea lui Maxim Grecul.
1556-65 Şcoala Patriarhală Ioasaf al II-lea este înfiinţată, iniţial în Constantinopol; această şcoală este premergătoarea Marii Şcoli a Naţiunii (I Megali tou Genous Sxoli / Η Μεγάλη του Γένους Σχολή).
1559 Moartea iconografului Teofan Cretanul.
1571 Restaurarea Bisericii Ciprului de rit ortodox.
1573-81 Corespondenţă între Patriarhul Ieremia al II-lea şi profesorii luterani din Tubingen.
1576 Papa Grigorie al XIII-lea înfiinţează Colegiul grec pontifical al Sfântului Atanasie (cunoscut popular sub numele de Colegiul grec) din Roma, pe care îl însărcinează cu educaţia clericilor italo-bizantini.
1579 Moartea Sfântului Gherasim din Cefalonia.
1583 Este emis un Sigillion împotriva Calendarului gregorian de către un sinod convocat în Constantinopol.
1587 - prezent. Relativ modesta Biserică Sfântul Gheorghe din Fanar, cartier al Istanbulului, devine scaunul Patriarhiei Ecumenice.
1589 Moartea Sfântului Filotei din Atena.
1590 Moartea Sfântului Timotei din Penteli (Atena).
1596 Moartea Sfântului Nil Izvorâtorul de Mir din Muntele Athos.
1601 Noul Sfinţit Mucenic Serafim, Episcop de Fanarion şi Neohorion.
1622 Moartea Sfântului Dionisie din Zakynthos (17 decembrie).
1625 (Marea Şcoală Patriarhală a Naţiunii) este redeschisă sub conducerea lui Teofil Coridaleu, cu numeroşi studenţi; cu toate acestea, ideile liberale ale lui Coridaleu provoacă închiderea şcolii; este scrisă Mărturisirea de credinţă de către Mitropolitul Mitrofan.
1638 Prima traducere a Noului Testament în limba greacă modernă este realizată de către ieromonahul Maxim Rodios din Gallipoli (Kallioupolitis).
1650-1700 Oraşul turc Istanbul este cel mai mare oraş din lume ca populaţie.
1657 Noul Sfinţit Mucenic Partenie al III-lea, patriarh de Constantinopol.
1662 Şcoala Patriarhală (Marea Şcoală a Naţiunii) obţine venituri permanente, o clădire şi profesori remarcabili, printre care Alexandru Mavrocordat care poartă titlul de duhovnic.
1669 Insula grecească a Cretei este cucerită de Imperiul Otoman de la veneţieni.
1677 Episcopul Henry Compton al Londrei zideşte biserici pentru grecii din Londra.
1682 Şcoala greacă din Londra este închisă.
1684 Noul Mucenic Sfinţit Zaharia, Episcop de Corint.
1687 Partenonul este devastat de un bombardament de artilerie veneţian.
1694 Planuri pentru transfromarea Colegiului Worcester, Oxford (pe atunci Gloucester Hall) în colegiu grecesc.
1695 Noul Sfinţit Mucenic Romanos din Diminiţas, Lacedemonia.
1713 Este înfiinţată Şcoala Teologică din Patmos.
1716 Minunea Sfântului Spiridon, care salvează Corfu de invazia turcă.
1728 Patriarhia Ecumenică înlocuieşte oficial calendarul de la crearea lumii, în uz de peste o mie de ani, cu calendarul de la Hristos (AD sau d.Hr.).
1730 Moartea Sfântului Ioan Rusul.
1735 Moartea Sfântului Atanasie Noul Făcător de Minuni din Christianopolis.
1740 Sunt făcute minuni de către slăvitul Prooroc şi Înaintemergător Ioan Botezătorul, în insula Chios.
1741 Este iniţiată o reformă sinodală, atunci când mitropolitul Gherasim din Heraclia obţine un firman (decret) de la oficialii turci, prin care se stabileşte şi se subordonează alegerea Patriarhului ecumenic celor cinci mitropoliţi de Heraclia, Cizic, Nicomidia, Niceea şi Calcedon, înfiinţând aşa-numitul Sistem al Înţelepţilor (Γεροντισμος), înfiinţat treptat şi utilizat până spre sfârşitul secolului al XIX-lea.
1743 Noul Sfinţit Mucenic Anastasie din Ioannina.
1749 Este înfiinţată Academia Ecleziastică Atonită ("Şcoala Atonită") în Muntele Athos de fraţii din ]Mănăstirea Vatopedi.
1751 Noua Mucenică Fecioară Chirana din Tesalonic.
1753-59 Eminentul teolog şi savant Eugenios Voulgaris preia conducerea Şcolii Atonite, în vederea unei revitalizări şi creşteri a nivelului de învăţătură în cadrul Bisericii Ortodoxe prin instruiri substanţiale în clasici combinate cu expuneri despre filozofia europeană modernă.
1754 Începe renaşterea isihastă prin Mişcarea colivazilor.
1759 Şcoala din Muntele Athos este obligată să se închidă.
1767 O comunitate de greci ortodocşi se stabileşte în Noua Smirna, Florida.
1770 Insurecţia cretanilor împotriva otomanilor, condusă de Ioannis Daskalogiannis din regiunea Sfakia este înfrântă; Sfinţitul mucenic Gheorghe din Neapolis.
1779 Moartea Sfântului Cosma Etolianul.
1782 Prima ediţiei a Filocaliei în Muntele Athos; Noul Mucenic Zaharia din Patras din Moreea.
1793 Noul Mucenic Polidor din Cipru.
1794 Noul Mucenic Alexandru, fostul derviş.
1795 Noua Muceniţă Teodora a Bizanţului (Mitiline).
1796 Nicodim Aghioritul publică Războiul nevăzut în Veneţia.
1798 Patriarhul Antim al Ierusalimului afirmă că Imperiul Otoman a fost rânduit de Providenţa dumnezeiască pentru a proteja Ortodoxia de pângărirea romano-catolicism şi a secularismului apusean şi a necredinţei.
1800 Este tipărită şi publicată în Atena lucrarea Cârma Bisericii Ortodoxe; Moartea ieromonahului Nichifor Theotokis, "învăţătorul naţiunii".
1802 Noul Mucenic Luca din Mitilene.
1805 Moartea lui Macarie din Corint, o figură centrală din Mişcarea colivazilor.
1808 Noul Sfinţit Mucenic Nichita din Serres.
1809 Moartea Sf. Nicodim Aghioritul; Sfinţitul Mucenic Nichita Aghioritul.
1814 Moartea mucenicească a lui Eftimie şi a lui Ignatie la Muntele Athos.
1816 Moartea mucenicească a lui Acachie din Athos.
1819 Sinod în Constantinopol care girează învăţăturile părinţilor colivazi.
Războiul grec de independenţă (1821-1829)
1821 Începe Războiul grec de independenţă odată cu declararea independenţei Greciei de către mitropolitul Gherman de Patra în ziua Buneivestiri (25 martie), numită şi Kyriopascha, la MănăstireaAgia Lavra, Peloponez; moartea mucenicească a Patriarhului Grigorie al V-lea de Constantinopol, a arhiepiscopului Ciprian de Cipru şi a arhiepiscopului Gherasim de Creta ca represalii; fostul patriarh ecumenic Chiril al VI-lea de Constantinopol este spânzurat la poarta catedralei Adrianopol; mitropoliţii Grigorie de Derkon, Doroteu de Adrianople, Ioannichie de Tirnavos şi Iosif de Tesalonic sunt decapitaţi la ordinul sultanului în Constantinopol; mitropoliţii Hrisant de Pafos, Meletie de Kition şi Laurenţiu de Kyrenia sunt executaţi în Nicosia, Cipru; luptătorii pentru libertate încep să se autonumească "eleni" (pentru continuitate cu moştenirea lor elenă), mai degrabă decât să folosească termenul generic de "Romioi" (Ρωμιοί) (care referă atât la cetăţenia romană cât şi la faptul că făceau parte din Creştinătatea ortodoxă).
1823 Icoana făcătoare de minuni Panagia Evangelistria este găsită în Tinos, în urma unei viziuni de la Pelagia din Tinos şi locul unde se află, Biserica din Evangelistria devine cel mai căutat loc de pelerinaj; moartea mucenicească a ieromonahului Hristos din Ioannina.
1827 Europa recunoaşte autonomia Greciei.
1828 Ioan Capodistrias devine primul preşedinte al Greciei şi confiscă metocurile atonite; se deschide a doua oară o biserică grecească în Londra.
1829 Tratatul de la Adrianopol care pune capăt Războiului grec de independenţă, culminând cu crearea statutului modern grec.
Prima republică elenă (1829-1832)
cca 1829 Dialectul Katharevousa al limbii greceşti moderne, purificat şi formalizat, devine limba oficială (până în 1976).
1831 Statutul de independenţă deplină a Greciei este acceptat la Conferinţa de la Londra din 1831.
1832 Puterile europene înfiinţează protectoratul grec; Otho I este încoronat ca rege al Greciei.
Regatul Greciei (1833-1924)
1832-35 "Bavarokratia" închide 600 de mănăstiri şi naţionalizează terenurile deţinute de mănăstiri.
1833 Adunarea Naţională de la Nauplio declară independenţa Bisericii Greciei fa'[ de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol
1834 Se închid multe mănăstiri din noul regat grec.
1837 Este înfiinţată Şcoala de teologie în cadrul Universitatea naţională şi capodistriană din Atena.
1838 Moartea Noului Mucenic Gheorghe din Ioannina.
1839 Teofil Kairis de Andros este condamnat şi închis pentru propovăduirea unei forme de deism.
1844 Primul ministru Ioannis Kolettis este primul care foloseşte expresia "Marea Idee" (Megali Idea), folosită cu sensul de restaurare a Imperiului Bizantin Creştin Ortodox cu capitala la Constantinopol, care devine ideea centrală a politicii externe a Greciei până la începutul secolului XX; Regele Otho I acceptă constituţia.
Perioada autocefală (1850-Present)
Expansiunea Greciei din 1832 până în 1947, arată teritoriile câştigate de Grecia în 1919 dar pierdute în 1923.
1850 Sinodul Endemousa din Constantinopol prezidat de Patriarhul Antim al IVlea de Constantinopol recunoaşte autocefalia Bisericii Ortodoxe a Greciei; datorită unor condiţii speciale precizate în decretul "Tomos", Biserica Naţională Greacă trebuie să păstreze legături speciale cu "Biserica Mamă".
1856 Moartea lui Neofit Vamvas, cleric grec şi profesor care a tradus Biblia în greaca modernă.
1863 Gheorghe I este înscăunat rege al Greciei.
1864 Este înfiinţată prima parohie ortodoxă greacă de pe teritoriul american, în New Orleans, Louisiana, de către greci.
1866 Biserica greacă preia eparhia Insulelor Ionice de la Constantinopol; începutul Marii Revoluţii Cretane (1866-1869); holocaustul de la Mănăstirea Arkadi din Creta.
1871 Trupul Patriarhului Grigorie al V-lea se reîntoarce la Atena şi este înmormântat în catedrală.
1877 Moartea lui Arsenie de Paros (18 august).
1878 Sinodul de la Atena, convocat şi prezidat de mitropolitul Procopie I al Atenei, îi condamnă pe macracrişti, obţinând întemniţarea lui "Şcoala Logosului"a lui Makakris, sub pretextul că predică doctrine care se opun dogmelor Bisericii şi trimite o enciclică tuturor creştinilor din Grecia care este citită în toate bisericile şi care îi acuză pe macracrişti de încercarea de a introduce inovaţii.
1878 Ciprul este cedat de Imperiul Otoman britanicilor la Congresul de la Berlin.
1881 Turcii cedează regiunile Tesalia şi Arta către Grecia; Tesalia şi o parte din Epir sunt adăugate Bisericii Ortodoxe a Greciei.
1882 În timpul păstoririi Patriarhului Ioachim al III-lea, Marea Şcoală a Naţiunii este găzduită într-o nouă şi spaţioasă clădire din Fanar.
1888 Moartea lui Panagis de Lixouri (Cefalonia); este publicat Tipicul Marii Biserici a lui Hristos cu slujbe bisericeşti revizuite, pregătit deprotopsaltul Gheorghe Violachis, emis cu aprobarea şi binecuvântarea Patriarhiei Ecumenice; Tipicul savait (monahal) continuă să fie folosit în Rusia (i.e. între 1682 şi 1888 Bisericile Rusă şi Greacă a avut acelaşi Tipic).
1890-1917 Emigrarea a 450,000 de greci în Statele Unite, mulţi ca forţă de muncă angajată pentru construcţia de căi ferate şi în mine în Vestul American.
1885 Talentatul pictor grec Nicholaos Gysis pictează faimoasa lucrare "Şcoala secretă" ("κρυφό σχολειό"), în care se referă la şcolile subterane susţinute de Biserica Ortodoxă Greacă în mănăstiri şi biserici în timpul guvernării otomane din Grecia (secolele al XV-lea - al XIX-lea) pentru păstrarea vie a doctrinelor creştin-ortodoxe şi a limbii şi literaturii greceşti.
1901 Răscoalele "Evangelakia" din Atena, Grecia, din noiembrie, în urma traducerii Noului Testament în greaca demotică (modernă) şi care au ca rezultat căderea guvernului şi demiterea mitropolitului de Atena şi retragerea acestei traduceri din circulaţie.
1902 Biserica Ortodoxă a Greciei preia păstorirea parohiilor ortodoxe greceşti din Australasia de la Biserica Ortodoxă a Ierusalimului .
1904 Patriarhia Ecumenică publică "Patriarchal" Textul Noului Testament în limba greacă, care se bazează pe aproape douăzeci de manuscrise bizantine, textul standard al bisericilor ortodoxe de limbă greacă din zilele noastre.
1905 Moartea lui Apostolos Makrakis.
1907 Arhimandritul Eusebiu Matthopoulos înfiinţează Frăţia Zoe.
1908 Moartea lui Metodia din Kimolos; Biserica Ortodoxă a Greciei primeşte jurisdicţie asupra Arhiepiscopiei Ortodoxe Greceşti a Americii şi asupra Arhiepiscopiei Ortodoxe Greceşti a Australiei, în urma unei înţelegeri dintre Patriarhia Ecumenică şi Sfântul Sinod al Atenei (până în 1922 în America; până în 1924 în Australia).
1912 Epirul, Macedonia şi insulele răsăritene, din teritoriile nordice ale Greciei sunt eliberate şi trec în administrarea Bisericii Greciei.
1912-13 Primul şi Al Doilea Război Balcanic; eliberarea Tesalonicului de turci.
1913-14 Grecii anexează Creta, Chiosul şi Mitiline, Primul Război Mondial.
1914 În conformitate cu Protocolul din Corfu, Epirului de Nord i se garantează autonomia în cadrul Albaniei; este înfiinţat Muzeul bizantin şi creştin în Atena, care devine unul dintre cele mai importante muzee din lume în privinţa artei bizantine.
1917 Ierarhia Bisericii Greciei se schimbă în funcţie de controlul politic al ţării.
1918-24 Emigrarea a 70,000 de greci în Statele Unite.
1919-22 Războiul greco-turc; un milion de refugiaţi fug în Grecia alăturându-se unie jumătăţi de milion care fugiseră anterior; Genocidul grec elimină populaţia creştină din Trebizond şi Anatolia.
1920 Moartea Sfântului Nectarie din Pentapolis (Eghina); Hrisant, episcop de Trebizond este condamnat la moarte în absenţă de oi Curte Marţială din Ankara; Italia cedează Greciei Insulele Dodecaneze; sunt publicare Scrisorile enciclice ale Constantinopolului despre unitatea creştină şi despre mişcarea ecumenică; Tratatul de la Sèvres cedează Tracia răsăriteană şi Ionia (Zona Smirnei) Greciei, dar este anulat de Tratatul de la Lausanne din 1923 prin care aceste teritorii sunt din nou pierdute.
1922 Mitropolia de Aitolia şi Akarnania este înfiinţată în forma sa modernă; moartea mitropolitul etnomucenic Hrisostom (Kalafatis) al Smirnei, linşat de o mulţime de turci incitaţi de paşa Nureddinduminică, 10 septembrie; truple greceşti care avansau spre Constantinopol sunt deviate de turci; oraşul predominant creştin ortodox al Smirnei este distrus, punând capăt la 1900 de ani de civilizaţie creştină; Patriarhul Meletie al IV-lea transferă Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Americii înapoi de la Biserica Greciei în jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice.
1923 Schimb de populaţie creştină şi musulmană între Grecia şi Turcia; Tratatul de la Lausanne afirmă statutul internaţional al Patriarhie ecumenice, iar Turcia garantează respectul şi deplina protecţie a Patriarhiei, de asemenea acordând Greciei controlul asupra Sfântului Munte Greciei; Patriarhul încetează de a mai fi considerat cap al populaţiei creştine ortodoxe din Turcia; PatriarhulMeletie Metaxakis promulgă calendarul reformat.
1924 Este înfiinţată Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Australiei; moartea Sfântului Arsenie Capadocianul.
A doua republică elenă (1924-1935)
1924 Moartea Sfântului Arsenie Capadocianul; este agreată constituţia Sfântului Munte; guvernul grec adoptă noul calendar.
1925 Este înfiinţată Şcoala de Teologie din cadrul Universităţii Aristotel din Tesalonic.
1925-45 Emigrarea a 30,000 de greci în Statele Unite, printre care multe "mirese din poză" pentru greci celibatari.
1926 Propunere ca Muntele Athos să fie transformat în casino, de către dictatorul Pangalos.
1928 Patriarhia Ecumemică promulgă un tom prin care cedează către Biserica Ortodoxă a Greciei, temporar, 35 din mitropoliile sale din nordul Greciei pentru administrare.
1930 Mustapha Kemal Atatürk officially redenumeşte Constantinopolul în Istanbul, care vine de la expresia grecească "eis tin poli" (spre oraş) .
1931 Se deschide Muzeul Benaki în Atena, care găzduieşte colecţii ecleziastice şi de artă bizantină, post-bizantină şi neo-elenică.
1932 Moartea lui Papa-Nicholas (Planas).
1935 Schisma vechiului calendar, când trei episcopi îşi declară desprinderea de Biserica Greacă oficială; Mustafa Kemal Atatürk transformă Hagia Sophia în muzeu.
Regatul Greciei restaurat (1935-1967)
1936 Este fondată Apostoliki Diakonia în cadrul Bisericii Greciei; General Ioannis Metaxas, primul ministru al Greciei în timpul regimului 4 august (1936-41) promovează teoria unei a Treia Civilizaţii Elene (Grecia antică şi Bizanţul fiind primele două).
1938 Moartea Sf. Siluan Athonitul.
1939-49 Al Doilea Război Mondial şi Războiul civil grec (1942-49) aduc cu sine foametea şi vărsări de sânge pe scară largă.
1939 Imigrarea grecilor antiohieni ajunge la apogeu.
1943 Masacrul de la Kalavrita al forţelor de ocupaţie germane, printre care şi al călugărilor de la Mănăstirea Aghia Lavra; naziştii încearcă să îi extermine pe evreii din Atena, fără să reuşească, mulţumită eforturilor combinate ale arhiepiscopului Damaschin (Papandreou) al Atenei, ale grupurilor de rezistenţă şi ale poporului grec.
1945 Arhiepiscopul Damaschin (Papandreou) al Atenei preia funcţia de regent, în încercarea de a stabiliza situaţia din Grecia.
1946-82 Aproximativ 211,000 de greci emigrează în Statele Unite.
1947 Insulele Dodecanez sunt eliberate, dar rămân sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice.
1948 Moartea Sf. Sava cel Nou din Kalimnos.
1950 Descoperirea moaştelor Sfântului Efrem din Noul Makri.
1952 Noua Mănăstire din Panaghia Soumela este construită în oraşul Castania, din Macedonia, Grecia, adăpostind icoana făcătoare de minuni Panaghia Soumela şi devenind un centru de pelerinaj religios.
1953 Şcoala atonită ("Atoniada") este reînfiinţată oficial la Muntele Athos, acum sub numele de ‘Academia Ecleziastică Atonită’, ocupând o aripă a Schitului Sfântul Andrei din Careia; respectă programa şcolară a ciclului secundar, grec combinată cu educaţia teologică.
1955 În septembrie, în Istanbul, o mulţime organizată este dezlănţuită împotriva comunităţii etnicilor greci şi a Patriarhiei ecumenice într-un pogrom orchestrat, fiind distruse 73 de biserici, 1004 locuinţe şi 5000 de întreprinderi mici şi mijlocii, două cimitire, 23 de şcoli şi 5 centre de atletism; numărul etnicilor greci obligaţi să părăsească Turcia până în 1960 ca urmare a acestor evenimente se ridică la aproape 9000.
1956 Dr. Constantin Cavarnos înfiinţează Institutul pentru Studii Greceşti Bizantine şi Moderne în Belmont, Massachusetts.
1959 Moartea Fericitului pustnic Iosif Spilaiotis Isihastul.
1960 Moartea lui Antim din Chios.
1961 Proslăvirea Sf. Nectarie al Pentapolei.
1963 Este creată Frăţia Soter, atunci când membrii tradiţionalişti din Frăţia Zoe se desprind de aceasta şi formează o frăţie nouă, mai mică, sub coordonarea Prof. Panaghiotis N. Trembelas şi care va avea o influenţă mai mare asupra Bisericii Greciei; A II-a Conferinţă Pan-Ortodoxă are loc în insula Rhodos; celebrarea a 1000 de ani de la începuturile monahismului în Muntele Athos.
1964 Icoana Panaghia Malevi a Maicii Domnului începe să izvorască mir; a III-a Conferinţă Pan-Ortodoxă în Rhodos; în martie, Turcia denunţă înţelegerea bilaterală din 1930 din cauza disputelor generate de schimbul de populaţie şi expulzează peste 17.000 de etnici greci, deposedaţi de locuinţele, bunurile şi averile lor mobile; urmează un exod de facto al altor 40.000 de cetăţeni turci de etnie greacă.
1965 este ales primul mitropolit de Pireu, Înaltpreasfinţitul Hrisostom (Tabladorakis) de Argolida; este înfiinţată Mănăstirea Panaghia Pantanassa (Kranidiou); Papa Paul al VI-lea al Romei şi Patriarhul Atenagora I (Spirou) al Constantinopolului ridică reciproc anatemele din 1054.
1966 Moartea Cuviosului Părinte Ieronim (Apostolides) din Eghina; este înfiinţat un Centru de Cercetări Bizantine la Universitatea Aristotel din Tesalonic.
1966-80 În jur de 160.000 de greci emigrează în Statele Unite, dar după 1980 ritmul emigrării în SUA a scăzut considerabil.
Dictatura militară (1967-1974)
1968 Este înfiinţată Academia Ortodoxă din Creta (OAC).
1970 Moartea lui Amfilochie (Makris) din Patmos.
1971 seminarul Halki, cea mai proeminentă şcoală teologică ortodoxă, este închisă de autorităţile turce, încălcând astfel articolul 40 din Tratatul de la Lausanne Treaty şi articolul 24 din Constituţia Turcă, care.amândouă, garantează libertatea şi educţia religioase.
1972 Lovitura eclezistică din Cipru eşuează în încercare de a-l demite pe Makarios dela preşedinţie.
1974 Invazia turcă a Ciprului, forţele turce avansează şi cuceresc 37 % din insulă, 3000 de oameni sunt ucişi, alţi 200,0000 se refugiază; monarhia este înlocuită în urma unui referendum cu 69 % voturi pentru.
A treia republică elenă (1974-prezent)
1974 Mănăstirea Esfigmenu (Muntele Athos), un bastion al grecilor conservatori de stil vechi, îşi retrage reprezentantul din adunarea comună a Sfintei Comunităţi de la Careia (centrul administrativ alMuntelui Athos), acuzând Patriarhia de ecumenism şi refuzând să-l pomenească pe patriarh la Sfânta Liturghie; Mitropolitul Serafim de Ioannina este ales Arhiepiscop al Atenei şi al Întregii Grecii (1974-1998).
1975 Moartea lui Papa-Dimitris (Gagastathis); Articolul 3 al constituţiei greceşti declară oficial că religia predominantă în Grecia este Ortodoxia Răsăriteană aflată sub autoritatea Bisericii Grecieiautocefale, aflate în uniune doctrinară cu Patriarhia Ecumenică.
1976 Dialectul dimotiki (demotic) al limbii greceşti moderne devine limba oficială, înlocuind dialectul katharevousa purificat şi formal, care a fost în uz aproape două secole, de la înfiinţarea statului modern grec.
1978 Avortul este legalizat în Grecia, dar numai în anumite circumstanţe.
1980 Moartea Părintelui Filotei (Zervakos) din Paros; Comisia de Dialog Teologic Ortodox-Romano-Catolic se întâlneşte în Patmos şi Rodos pentru prima sesiune.
1981 Grecia devine al X-lea membru al Comunităţii Europene la 1 ianuarie; adulterul este dezincriminat, în Codul Penal.
1982 Ortografia monotonică este impusă prin lege în limba greacă, dar Biserica Ortodoxă Greacă continuă să folosească ortografia politonică.
1983 Moartea Părintelui Arsenie al Peşterilor din Muntele Athos.
1984 Comisia de Dialog Teologic Ortodox-Romano-Catolic se întâlneşte a treia oară în Cania, Creta.
1986 Icoana Arborele lui Iesei a Maicii Domnului din Andros începe să izvorască mir; canonizarea Sfântului Arsenie Capadocianul (+1924) de către Patriarhia de Constantinopol.
1987 În aprilie, Parlamentul aprobă o lege care expropriază pământurile mănăstirilor cu scopul de ale redistribui ţăranilor săraci şi care preia administrarea proprietăţilor orăşeneşti ale Bisericii; arhiepiscopul Serafim al Atenei a reuşit totuşi să prevină exproprierea proprietăţilor bisericeşti, permiţând o redistribuire a anumitor terenuri, dar opunându-se naţionalizării terenurilor bisericilor şi mănăstirilor.

1988 Muntele Athos este desemnat sit Moştenire Culturală UNESCO.

1989 Părintele Efrem Filotheitul începe fondarea unor mănăstiri de stil atonit în America de Nord.

1990 Este înfiinţată Societatea Prietenii Muntelui Athos, formată din persoane interesate de situaţia mănăstirilor de la Muntele Athos; mitropolitul Kallistos Ware de Diokleia este preşedintele acestei societăţi, printre membrii căreia se regăsesc şi Prinţul Philip (Ducele de Edinburgh) şi Prinţul Charles (Prinţ de Wales şi Moştenitor al tronului britanic).

1991 Moartea Părintelui Porfirie Capsocalivitul (Evangelos (Bairaktaris)) 7 februarie.

1992 Moartea lui Gavrilia (Papaiannis) şi a lui Hrisant de Andros; Sinaxa întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe se ţine la Constantinopol; Tesalonic este ales capitală culturală a Europei.

1993 Biserica Ciprului condamnă masoneria ca religie incompatibilă cu creştinismul; canonizarea lui Hrisostom (Calafatis) al Smirnei.

1994 Moartea Părintelui Paisie (Eznepidis) de la Muntele Athos în 12 iulie; este inaugurat Muzeul Culturii Bizantine la Tesalonic; Parlamentul grec emite o rezoluţie care reclamă genocidul din regiunea Pontus din Asia Mică şi stabileşte ziua de 19 mai ca zi de pomenire.

1995 Moartea Cuvioasei Macrina de Volos; Patriarhul ecumenic Bartolomeu I vizitează insula Patmos cu ocazia sărbătoririi a 1900 de ani de la scrierea Cărţii Apocalipsei de către Sfântul Evanghelist Ioan.

1997 Explodează o bombă la sediul Patriarhiei de Constantinopol; este rănit serios diaconul ortodox Nectarie Nicolaou şi sunt avariate câteva clădiri.

1998 Moartea Părintelui Efrem Katunakiotul; are loc Summitul de la Tesalonic, la care se discută participarea ortodoxă la Consiliul Ecumenic al Bisericilor; arhiepiscopul Hristodulos (Paraschevaides) este instalat în Atena ca noul întâistătător al Bisericii Greciei (1998-2008); o propunere a forţa separarea dintre stat şi biserică în Grecia este respinsă; Parlamentul grec reafirmămasacrarea grecilor din Asia Mică (al grecilor otomani din Pont şi Anatolia) şi desemnează ziua de 14 septembrie ca zi de comemorare.

2000 Guvernul Greciei dispune îndepărtarea înscrierii obligatorii pe actele de identitate a apartenenţei religioase, în ciuda campaniilor împotriva acestei decizii demarate de Biserica Greciei şi sprijinite de majoritatea populaţiei.

2001 Moartea Părintelui Haralambie Dionisiatis, învăţător al rugăciunii minţii; în prima vizită în Grecia a unui papă după anul 710 d.Hr., Papa Ioan Paul al II-lea al Romei cere scuze Bisericii Ortodoxepentru Cruciada a IV-a; cu o zi înainte, aproape 1000 de ortodocşi conservatori au ieşit în stradă pentru a denunţa vizita; în martie, arhiepiscopul Hristodulos (Paraschevaides) al Atenei binecuvintează eforturile iniţiatorilor Petiţiei Genocidului Grecilor, care îndeamnă guvernul să nu violeze Legea 2675/98 prin eliminarea termenului "genocid" din explicarea distrugerii prezenţei greceşti din Asia Mică; arhiepiscopul Hristodulos vizitează Patriarhia Moscovei, fiind primit, de asemenea, şi de preşedintele rus Vladimir Putin.
2002 Este înfiinţată Mitropolia de Glifada ca mitropolie nouă, separată de Mitropolia de Nea Smirni; arhiepiscopul Hristodulos al Atenei consimte la construcţia unei moschei în Atena, pentru a pune capăt situaţiei prin care capitala greacă era singura capitală din Uniunea Europeană fără un loc de rugăciune musulman; Patriarhul ecumenic Bartolomeu I de Constantinopol declară călugării de la Mănăstirea Esfigmenu (Muntele Athos) ca fiind în schismă cu Biserica Ortodoxă.

2003 Bisericile Ortodoxe din Europa comemorează 550 de ani de la căderea Constantinopolului în luna mai; ministrul grec al Culturii informează Parlamentul European că statutul Sfântului Munte Athos şi modul de viaţă de acolo vor rămâne neschimbate, citând recunoaşterea oficială a acestui statut prin articolul 105 din Constituţia greacă şi confirmat legal în clauza specială din Tratatul de la Atena care specifică condiţiile aderării Greciei la Uniunea Europeană; în februarie, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei emite o declaraţie prin care se pronunţă împotriva unui eventual război în Irak.

2003 Are loc o dispută între Arhiepiscopul Hristodulos al Atenei şi Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I pe tema dreptului de decizie cu privire la numirea episcopilor din nordul Greciei, dar ruptura este remediată după patru luni. Propunerea de a construi o moschee în afara Atenei înainte de Jocurile Olimpice din 2004 a fost blocată din cauza opoziţiei rezidenţilor şi a Bisericii Ortodoxe Greceşti care nu au fost de acord cu amplasamentul propus şi cu planurile ca milioanele de lire necesare moscheii să provină de la regele Fahd al Arabiei Saudite.

2004 În septembrie, un elicopter cu care călătorea Patriarhul Petros al VII-lea (Papapetrou) al Alexandriei împreună cu şaisprezece însoţitori (inclusiv alţi episcopi ai Bisericii Alexandriei) s-a prăbuşit în Marea Egee, în timp ce se îndrepta spre Muntele Athos; nu au existat supravieţuitori.

2005 Biserica Greciei găzduieşte Conferinţa Mondială despre Misiune şi Evanghelizare a Consiliului Ecumenic al Bisericilor în Atena, prima care are loc într-o ţară ortodoxă din istoria acestei instituţii; în octombrie, membri ai grupului terorist turc "Lupii Suri" s-au adunat în afara sediului Patriarhiei Ecumenice din Fanar, înaintând până la poartă, unde au aşezat o ghirlandă neagră şi au strigat"Patriarhe, pleacă!" şi "Patriarhia în Grecia!", lansând astfel o campanie de strângere de semnături pentru expulzarea Patriarhiei Ecumenice din Istanbul; Prinţul Charles al Marii Britanii soseşte laMuntele Athos pentru o vizită de trei zile, în luna mai; Vladimir Putin devine primul şef de stat rus care vizitează Muntele Athos.

2006 Arhiepiscopul Hristodulos (Paraschevaides) al Atenei vizitează Vaticanul, fiind primul întâistătător al Bisericii Greciei care vizitează Vaticanul, întorcând vizita Papei în Grecia din 2001 şi semnează o declaraţie despre importanţa rădăcinilor creştine ale Europei şi protejarea drepturilor fundamentale ale omului; guvernul Greciei anunţă că va finanţa şi construi o moschee în valoare de 15 milioane de euro (19 milioane USD) în Atena, prima moschee construită în capitala Greciei de la desprinderea de Imperiul Otoman cu 170 de ani înainte, cu acceptul arhiepiscopului Hristodul (Paraschevaides) al Atenei şi al Bisericii Greciei, pe amplasamentul stabilit; arhiepiscopul Hristodulos denunţă globalizarea ca fiind "o crimă împotriva umanităţii"; Papa Benedict al XVI-lea se întâlneşte cu seminariştii ortodocşi greci de la Colegiul Teologic Apostoliki Diakonia din Grecia în timpul vizitei acestora la Roma, îndemnându-i să înfrunte provocările care ameninţă credinţa, prin lucrarea lor pentru unirea tuturor creştinilor; o decizie a unei înalte instanţe din Atena aprobă înfiinţarea unei asociaţii care promovează cultul celor doisprezece zei de pe Muntele Olimp, cu practici apropiate de cele de tip New Age.

2006 Biserica Greciei raportează existenţa a 216 aşezăminte monahale bărbăteşti şi 259 aşezăminte monahale feminine şi a 66 de schituri, cu un total de 1041 de călugări şi 2500 de călugăriţe, toate acestea mărturisind o modestă revenire a monahismului; în septembrie, la numai 48 de ore după ce un cleric somalez islamic i-a chemat pe musulmani să îl ucidă pe Papă, arhiepiscopul Hristodulos a ţinut o predică în Atena despre suferinţele pe care creştinii din Africa le îndură din cauza "fanaticilor islamişti", relatând cazul unor călugări romano-catolici care au fost măcelăriţi cu un an înainte"pentru că purtau crucea şi credeau în Domnul nostru răstignit"; arhiepiscopul Hristodulos îi critică pe autorii unui manual de istorie de clasa a şasea tipărit de guvern care încerca să ascundă rolul Bisericii în apărarea identităţii naţionale greceşti în timpul ocupaţiei otomane, cartea fiind ulterior retrasă în 2007; moartea Părintelui Atanasie Mitilineos, autorul a mii de predici în spiritul tradiţiei patristice ortodoxe.

2007 Liceul minorităţii greceşti din Fanar (Megali tou Genous Sxoli - astăzi o şcoală de ciclu mediu şi superior a minorităţii greceşti) obţine condamnarea Turciei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), pentru violarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (protecţia proprietăţii); a 1600-a aniversare a adormirii Sfântului Ioan Gură de Aur; International Association of Genocide Scholars emite IAGS Rezoluţia despre genocidul asirienilor, grecilor, armenilor şi al altor creştini de către Imperiul Otoman, 13 iulie 2007, prin care numeşte campania otomană împotriva minorităţilor creştine dintre anii 1914-1923 ca fiind un genocid; o pictură pe jumătate terminată din Biserica Maicii Domnului din Axioupolis, nordul Greciei, a liderului comunist rus Vladimir Lenintăind barba Sfântului Luca - pictată ca simbol al opresiunii comuniste asupra Bisericii - i-a ofensat tradiţionaliştii care au cerut îndepărtarea ei.

2008 Moartea arhiepiscopului Hristodulos (Paraschevaides) al Atenei , care s-a dovedit a fi unul dintre cei mai populari arhiepiscopi din istoria Greciei, revitalizând mesajul Bisericii într-o epocă secularizată, în special în rândul tinerilor; este ales Arhiepiscopul Ieronim al II-lea (Liapis) al Atenei; canonizarea lui Gheorghe (Karslidis) din Drama; în octombrie, are loc la Constantinopol o întrunire pan-ortodoxă a întâistătătorilor a paisprezece Biserici Ortodoxe: se semnează un document care cheamă la unitate inter-ortodoxă şi colaborare şi la "continuarea pregătirilor pentru Sfântul şi Marele Sinod"; al treisprezecelea comitet permanent al Bisericii Greciei denunţă planurile guvernului de a introduce legea parteneriatului civil, afirmând că sprijinul guvernului pentru legalizarea parteneriatului civil va duce la creşterea “prostituţiei.”

2009 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CDEO) stabileşte că Turcia a violat drepturile de proprietate ale Bisericii Ortodoxe Greceşti Bozcaada Kimisis Teodoku din insula egeană Bozcaada;Patriarhia Ecumenică are pe rol peste o douăsprezece cazuri la CEDO pentru a recupera unele dintre miile de proprietăţi confiscate de Statul turc; Preşedintele SUA Barack Obama a făcut un apel explicit, în discursul său în Parlamentul turc, pentru mult-disputata redeschidere a seminarului ortodox grec din Halki, gest considerat de Uniunea Europeană şi de alţii ca un test pentru libertatea religioasă din Turcia; patriarhul Mar Ignatius Zakka I Iwas al Bisericii Orientale a Antiohiei a făcut o vizită oficială în Grecia, ca oaspete al guvernului Greciei şi al Bisericii Ortodoxe din Grecia, pentru a-l felicita pe arhiepiscopul Bisericii Greciei cu prilejul alegerii şi pentru a reînnoi relaţiile dintre cele două Biserici; Părintele Iosif Vatopedinul trece la Domnul în pace, fiind înmormântat pe 1 iulie; Patriarhul ortodox rus Chiril cheamă autorităţile turce să redeschisă Seminarul teologic din Halki; peste 1000 de musulmani se adună pe străzile Atenei din cauza unor afirmaţii, nedovedită, că Poliţia greacă ar fi rupt şi călcat în picioare Coranul: sunt distruse 75 de maşini şi 14 oameni sunt răniţi, protestatarii au răsturnat coşurile de gunoi şi au atacat mai multe bănci; un grup de clerici ortodocşi din Grecia, în frunte cu trei arhiepiscopi în vârstă, au publicat manifestul: O mărturisire de credinţă împotriva ecumenismului, pledând la rezistenţa faţă de orice legături ecumenice cu romano-catolicii şi cu protestanţii, manifestul fiind semnat printre alţii şi de şase mitropoliţi, 49 de arhimandriţi, 22 de ieromonahi, 30 de călugăriţe şi stareţe, dar şi de numeroşi alţi preoţi şi părinţi ai Bisericii.



Vezi şi


Note
Unele dintre datări sunt aproximative, deoarece relatările din unele perioade sunt dificil de pus la un loc cu acurateţe.
Împărţirea Istoriei Bisericii în perioade separate, aşa cum am procedat aici, va fi întotdeauna destul de arbitrară, dar cu toate acestea, am încercat să împărţim cronologia după momentele de cotitură ale istoriei.
Această cronologie este, în mod necesar, alcătuită din evenimente ale Bisericii Ortodoxe, dar cu toate acestea, unele evenimente non-ortodoxe au fost introduse pentru importanţa lor istorică faţă de Ortodoxie
Biserică şi stat

Biserica Ortodoxă a Greciei este considerată, din punct de vedere istoric, ca protectoare a aşa-numitei “Civilizaţii Ortodoxe elenice.” Rolul actual al Bisericii Ortodoxe de după crearea statului-naţiune grec a fost interpretat în multe feluri diverse şi opuse; cu toate acestea, în toate constituţiile Greciei, Biserica Ortodoxă are statutul de “religie predominantă". 
Articolul 3 din Constituţia Greciei defineşte relaţia dintre Biserică şi stat:"Religia predominantă în Grecia este aceea a Bisericii Ortodoxe Răsăritene a lui Hristos. Biserica Ortodoxă din Grecia, mărturisindul pe Domnul nostru Iisus Hristos cap al său, este unită inseparabil în doctrină cu Marea Biserică a lui Hristos din Constantinopol şi cu fiecare altă Biserică a lui Hristos cu aceeaşi doctrină, observing unwaveringly, as they do, canoanele sfinte apostolice şi sinodale şi tradiţiile sfinte. Aceasta este autocefală şi este administrată de Sfântul Sinod al Episcopilor Titulari şi de Sfântul Sinod Permanent care provinde din acesta şi format conform cu Carta Statutară a Bisericii în conformitate cu prevederile Tomului Patriarhal din 29 iunie 1850 şi cu Documentul Sinodal din 4 septembrie 1928."[4]

Grecia este singurul stat ortodox din lume. Relaţia dintre Biserică şi stat poate fi caracterizată ca fiind sui generis, nefiind o separare completă şi nici o biserică întemeiată. Biserica este biserica-stat. Rolul Bisericii Ortodoxe în menţinerea identităţii etnice şi culturale greceşti de-a lungul a 400 de ani de guvernare otomană a întărit legăturile dintre religie şi guvernare. Majoritatea grecilor, indiferent dacă sunt sau nu religioşi, venerează şi respectă credinţa creştină ortodoxă, merg la biserică şi ţin zilele de sărbătoare mare şi sunt legaţi emoţional de Creştinismul Ortodox ca fiind religia lor "naţională".
Numele grecilor

Grecii au fost cunoscuţi sub diferite nume de-a lungul istoriei. Ridicarea lor ca putere şi prăbuşirea până la o distrugere aproape completă sunt situaţiii care s-au repetat nu doar o dată, ceea ce probabil este motivul pentru care ei sunt un popor cu atât de multe nume. Începutul fiecărei noi epoci istorice era însoţit de un nume nou, fie unul complet nou sau vechi dar uitat, fie preluat din tradiţie, fie unul împrumutat de la străini. Fiecare dintre aceste nume a fost important la vremea sa. Din vremurile antice şi până acum, printre aceste nume se găsesc:
aheeni (Αχαιοί)
eleni (Έλληνες)
greci (Γραικοί)
Romani (Ρωμαίοι)
bizantini (Βυζαντινοί)
romioi (Ρωμιοί)
Patriarhia Romei

"Themes" (provinciile ) bizantine ale Greciei s-au răsculat împotriva împăratului iconoclast Leo al III-lea în 727 într-o încercare de a-şi numi propriul împărat, dar Leo le-a învins. Până la acest moment, Grecia Şi Aheia erau, tehnic, sub autoritatea eclezistică a Papei, dar Leo s-a certat, de asemenea, şi cu papalitatea; atitudinea sfidătoare a Papilor Sfântul Grigorie al II-lea şi a Sfântului Grigorie al III-lea, care convocaseră sinoade la Roma pentru a anatemiza şi excomunica pe iconoclaşti (730, 732) în favoarea cinstirii icoanelor, a dus la o ceartă violentă cu împăratul. Oricum, drept represalii, Leo a transferat teritoriile din sudul Italiei, Greciei şi Egeea din jurisdicţia papei în cea a patriarhului de la Constantinopol, aruncând astfel papalitatea în afara imperiului.
Mai înainte, teritoriile pe care Leo al III-lea le-a plasat acum sub autoritatea Constantinopolului, deşi erau sub autoritatea civilă a împăratului de la Constantinopol încă din anul 395, cu toate acestea nu depinseserăă niciodată ecleziastic de Roma, cu excepţia unosr scurte întreruperi, printre care:
În 421 (când un decret emis de împăratul Teodosie al II-lea a plasat toate bisericile din prefectura Iliricum (pe atunci componentă a Imperiului de Răsărit) în jurisdicţia Arhiepiscopiei de Constantinopol).
În 438, prin Codexul lui Teodosie, Iliricum a fost din plasat sub jurisdicţia Constantinopolului.
Într-o oarecare măsură în timpul schismei acahiene, 484-519.

Prefectura Pretoriană de Iliricum'
Prefectura de Iliricum a fost numită după fost provincie Iliricum şi era una din din cele patru principale diviziuni ale Imperiului, divizare realizată de Diocleţian. Iniţial cuprindea două dioceze: Dioceza de Pannoniae şi Diocese de Moesiae. Dioceza Pannoniae nu aparţinea jumătăţii de cultură greacă a Imperiului şi a fost transferată părţii apusene atunci când Teodosie I a stabilit separarea finală a celor două imperii în 395.

Dioceza de Moesiae (mai târziu, despărţită la rândul ei în două dioceze: Dioceza de Macedonia şi Dioceza de Dacia) era zona cunoscută sub numele de "Iliricum de răsărit", şi luând în considerare lista provinciilor dintr-o scrisoare a Papei Nicolae I (858-67) în care cerea retrocedarea bisericilor îndepărtate din jurisdicţia papei în 732-33, această zonă se pare a fost zona pedepsită de împăratul Leo.
Dioceza Macedonia formată din şapte provincii: Ahaia, Creta, Tesalia, Epirus vetus, Epirus nova, Macedonia Prima, Macedoniae salutaris (Secunda).
Dioceza Dacia formată din cinci provincii: Dacia mediterranea, Dacia ripensis, Moesia Prima, Dardania, Praevalitana.
la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)