Sursa: http://www.petitieonline.com/pentru_apararea_copiilor_nostri_cazul_romeo_mosoiu
În atenția Domnilor Sorin Mihai Cîmpeanu, Ministrul Educației și Cercetării Științifice si Nicolae Bănicioiu, Ministrul Sănătății
Domnilor Miniștri,
În urmă cu câteva zile a fost publicată o scrisoare deschisă prin care un număr de 13 ONG-uri cer demiterea Domnului Romeo Moșoiu din funcția de consilier al Ministrului Educației.
În limbajul scrisorii se recurge adesea la artificii lexicale care inversează realitatea. Romeo Moșoiu este acuzat că ar avea „o agendă proprie”, că s-ar afla într-un „conflict de interese”, el fiind unul dintre liderii Asociației Părinților pentru Ora de Religie (APOR), descrisă de autorii scrisorii ca „ONG fundamentalist religios”. În realitate, Romeo Moșoiu nu reprezintă vreo grupare fanatică sau extremistă, care ar putea pune în pericol bunele moravuri sau ordinea de drept. El este creștin ortodox.
Credința lui este aceeași cu cea mărturisită de 86,5% dintre cetățenii acestei țări. Iar punctele de vedere susținute de APOR în privința orei de religie au fost sprijinite de peste 90% dintre părinții de elevi din România, prin faptul că ei și-au înscris copiii la religie - nu numai ortodocșii, ci și catolicii, și protestanții, nu numai creștinii, ci și evreii și musulmanii. Dacă APOR și Romeo Moșoiu sunt „fundamentaliști”, atunci „fundamentaliști” sunt aproape toți părinții de elevi din România !
În sine, folosirea termenului „fundamentalist” în acest context este profund lipsită de onestitate și decență. În vremuri în care religia creștină dă zilnic nenumărați martiri, chinuiți și omorâți în întreaga lume de guverne și organizații islamiste (sau comuniste), este monstruoasă folosirea aceluiași adjectiv, „fundamentalist”, pentru a descrie atât pe creștini, cât și pe demenții criminali de la ISIL și pe ayatollahii din Republica Islamică Iran.
„Agenda” lui Romeo Moșoiu și APOR
În controversa iscată de proiectul introducerii educației sexuale obligatorii în școli, Romeo Moșoiu și „fundamentalista APOR” nu au făcut altceva decât să afirme că e bine ca elevilor să li se transmită, inclusiv în acest domeniu, principiile morale care stau la baza Civilizației noastre.
Agenda lui Romeo Moșoiu și a APOR este una cât se poate de transparentă, cunoscută public de peste 3000 de ani, în textul „Celor Zece Porunci”. Ea este însușită în prezent în lume de peste două miliarde de oameni și de peste 95% dintre cetățenii României. Dar chiar fără să facă apel la o credință religioasă, orice om de bun simț, cu atât mai mult dacă este părinte, înțelege de ce e bine ca elevii să fie îndemnați să-și amâne experiențele sexuale până când își vor putea asuma răspunderea unei familii.
Orice om de bun-simț își dă seama cu ușurință că riscul real pentru elevi, în lumea în care trăim, nu este pudoarea excesivă sau ignoranța în privința felului cum sunt aduși pe lume copiii, ci dimpotrivă, riscul e ca ei să fie sexualizați mult prea timpuriu, să fie încurajați să experimenteze comportamente sexuale deosebit de riscante pentru sănătatea lor morală, psihică și fizică.
Campania de atacuri împotriva lui Romeo Moșoiu și APOR inițiată de câteva ONG-uri și de câteva grupări susținute de organizația de Tineret a PSD (TSD), cu sprijinul mass media, a atins cote absurde. Moșoiu și APOR sunt acuzați de „tentativa de a interzice tinerilor să facă sex”, când, în realitate, lucrurile stau exact invers, este vorba de tentativa acestor ONG-uri de a interzice ca elevilor să li se menționeze măcar, la o eventuală oră de educație pentru sănătate, îndemnul la abstinență și argumente în sprijinul acesteia.
Principiile morale conținute în Decalog, chiar dacă nu sunt urmate întocmai de toți membrii societății, reprezintă totuși un reper fundamental și un deziderat de care ar fi bine să se apropie cât mai mulți dintre aceștia. Dar de ce ar trebui interzisă menționarea acestora în școală ? Ce e rău sau "fundamentalist" dacă elevii vor fi încurajați să se concentreze mai mult pe învățătură, pe formarea caracterului, pe deprinderea unor meserii, amânându-și experimentările sexuale ? Ce e rău sau "fundamentalist" dacă mai mulți tineri vor întemeia familii fidele și monogame, bazate pe modelul de familie tradițională, așa cum au făcut-o părinții și bunicii lor ? Ce e rău sau "fundamentalist" dacă vor transmite acest model copiiilor lor ? De ce nu e voie nici măcar să se discute această posibilitate ? În urmă cu două luni, Senatul American a votat cu o majoritate covârșitoare (92-8) o creștere considerabilă a finanțării de la bugetul federal - 75 milioane $ - a programelor Abstinence Only Until Marriage, similare cu cele propuse de APOR.
Cine sunt ONG-urile în chestiune, sau TSD și grupurile aferente, pentru a-și impune preferințele ideologice întregii societăți și a interzice orice opoziție față de acestea ? Se compară vreun ONG cu Biserica, din punctul de vedere al reprezentativității sociale, al legitimității morale sau istorice, sau al transparenței „agendei”? De ce întreaga societate ar trebui să se conformeze părerilor a 0.2% dintre cetățeni ? –la atât se ridică cifra ateilor declarați la recensământ.
Conform Constituției, Statul român NU este un stat laic – și nici nu poate fi, pentru că Statul trebuie să se afle în slujba societății, iar dacă societatea, aproape în întregimea ei, are convingeri religioase, Statul nu poate impune societății politici contrare acestor convingeri.
Agenda celor 13 ONG-uri.
Este inacceptabil limbajul agresiv și imperativ al ONG-urilor care fac presiuni pentru introducerea educației sexuale obligatorii în școli. Cu atât mai mult cu cât, în realitate, ele sunt acelea care promovează o agendă proprie, și încă una extremă. Nu este vorba doar de „revoluția sexuală”, ci și de promovarea susținută a homosexualității, și, în mod deosebit, de impunerea ideologiei genului - o invenție relativ recentă a marxismului cultural. Spre deosebire de marxismul clasic, a cărui aplicare a dus la eșecurile și crimele binecunoscute, marxismul cultural nu mai propovăduiește în primul rând o revoluție în domeniul economic, ci una încă și mai profundă, la nivelul instituției fundamentale a societății, familia, și la nivel antropologic, contestând legile firii. Teoria genului susține că rolurile de „bărbat” și „femeie” sunt „constructuri culturale stereotipe” impuse de „societatea opresivă” - așadar ar trebui combătute ! - , că natura, sexul biologic, nu contează, că fiecare poate alege dacă să fie bărbat sau femeie, sau se poate oricând răzgândi și trece la rolul opus, în orice moment.
https://www.cla.purdue.edu/english/theory/genderandsex/modules/butlergendersex.html
Nu e doar o discuție abstractă. Promotorii acestei agende au trecut deja la compunerea de povești gender pentru copii, chiar de la vârsta de grădiniță, pentru a-i forma de mici fără referințe la rolurile tatălui și mamei în familie. Aceste cuvinte sunt scoase din vocabularul oficial, în mai multe țări fiind înlocuite deja și în documente prin termeni ca: „părinte 1”, „părinte 2”. Atât de radicală este ofensiva promovată de aceste ONG-uri, și atât de puțin transparentă este agenda acestora. Pe paginile lor de internet se găsesc nenumărate referințe la ideologia genului, dar publicul larg nu are acces la informații complete cu privire la amploarea implicațiilor acesteia.
În mod evident, este vorba de o minoritate nereprezentativă, care se crede „luminată”, „progresistă”, și încearcă să-și impună majorității propria agendă ideologică, fără să-și asume pe față obiectivele și toate consecințele urmărite, ocolind mecanismele democratice, împotriva voinței majorității și împotriva Constituției, încearcând să intimideze, prin agresivitate, atacuri la persoană și artificii de limbaj.
Se ocolește, chiar se împiedică dezbaterea publică – prin campanii de stigmatizare și ridiculizare împotriva oricui are o părere diferită. Se invocă recomandări ONU și alte documente internaționale, a căror adoptare nu a făcut niciodată obiectul vreunei discuții sau vreunei alegeri în România. Se invocă argumente pseudo-științifice sau autoritatea de „experți” a activiștilor ONG-urilor în chestiune. Se încearcă astfel impunerea unei agende care nu a fost niciodată expusă deschis societății românești.
Este agenda unei minorități de tip leninist, conștientă de faptul că majoritatea zdrobitoare a societății, în fața unei asemenea opțiuni, ar refuza să o accepte.
Articolul 4. (1) din Constituția României spune că: „Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.” Dar unitatea și solidaritatea poporului român au la bază referințe morale și culturale comune, care permit membrilor săi să aibă încredere unii în ceilalți și să constituie o comunitate. Iar aceste referințe comune provin din religie, nu din marxismul cultural și ideologia genului.
Riscuri pentru societatea românească
În măsura în care demersurile celor 13 ONG-uri ar reuși, societatea românească ar fi în întregime reinventată (mai precis, aruncată în aer, printr-un experiment de inginerie socială pe cât de radical pe atât de iresponsabil), fără informarea sau acceptul ei. Iar toți cei care se opun unor astfel de proiecte - cel puțin deocamdată, majoritatea covârșitoare a cetățenilor - ar fi împinși în afara dezbaterii publice, și și-ar vedea convingerile batjocorite și excluse din spațiul public.
Prin artificii administrative sau juridice, prin formule anume ticluite, strecurate în legislație pe ușa din dos, fără vreo discuție asupra proiectului, prin campanii agresive în presă, perspectiva împărtășită de majoritatea populației ar fi scoasă din spectrul considerat acceptabil, în locul ei fiind proclamate drept mainstream tot felul de deviații.
O altă consecință gravă ar putea fi recursul mai multor cetățeni la grupuscule extremiste și antisistem – care altfel, așa cum s-a dovedit până acum, nu au multe șanse de a obține sprijin popular în România. Astfel de grupuri există în țara noastră, dar au în prezent o popularitate infimă în societate, care rămâne atașată țărilor Lumii Libere cu care suntem aliați, și își exprimă constant orientarea pro-occidentală. Riscul nu trebuie însă neglijat, mai ales în contextul războiului hibrid dus de Rusia, prin agenți de influență, în țările care constituie ținte pentru planurile sale agresive. Pentru că într-o situație de exasperare, văzând că principiile creștine nu sunt susținute în realitate nici de instituții, nici de clasa politică, mulți cetățeni ar putea să se lase tentați de grupuri antidemocratice, antioccidentale, care fac propagandă în sprijinul politicii neoimperiale a lui Putin, sub pretextul „apărării ortodoxiei, apărării valorilor creștine împotriva Occidentului decandent” – așa cum s-a întâmplat deja în alte țări europene.
Implicațiile geo-politice și cele privind securitatea și viitorul României în cazul unei astfel de mutații la nivelul opiniei publice ar putea fi extrem de grave.
În orice caz, un rezultat direct al excluderii principiilor morale ale Decalogului din învățământ va fi accentuarea tuturor patologiilor pe care „educația sexuală obligatorie în școli”, așa cum e propusă de cele câteva ONG-uri, pretinde că o previne ; vor fi și mai multe sarcini în rândul minorelor, vor fi și mai multe cazuri de boli cu transmitere sexuală, și mai multe violuri comise de minori, și mai multe familii dezmembrate, divorțuri, avorturi – cu tot ce implică acestea pentru viitorul societății românești. Și aceasta s-a întâmplat deja în alte țări.
Drepturile lui Romeo Moșoiu. Drepturile părinților
Amintim că prin articolele 29 și 30 din Constituția României, lui Romeo Moșoiu i se garantează libertatea de conștiință și libertatea de exprimare. Demiterea lui pe motiv că are o anumită credință religioasă și se conduce după preceptele acesteia ar constitui o gravă încălcare a Constituției și a drepturilor omului.
Demiterea lui Romeo Moșoiu ar constitui un semnal pentru majoritatea covârșitoare a cetățenilor României, care împărtășesc convingerile lui, că anumite funcții în aparatul guvernamental stat nu le pot fi accesibile, că majoritatea covârșitoare a românilor trebuie discriminați și excluși de la postul de consilier al Ministrului Educației, în afară de cazul când se dezic de - sau își ascund cu grijă - convingerile respective, manifestând oficial convingeri contrare. Astfel, s-ar încălca în mod evident art. 29. (1) din Constituția României, care spune : „Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale”. Mesajul transmis majorității cetățenilor ar fi că la acea funcție nu pot avea acces decât adepții câtorva ONG-uri bine alese.
Tot Constituția României, la art. 29. (9), prevede : Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine. Deasemenea, în Protocolul 1 art. 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului se prevede : „Statul, în exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi învăţământului, va respecta dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi acest învăţământ conform convingerilor lor religioase şi filozofice.”
Excluderea informației referitoare la abstinență și fidelitate din conținutul cursului de educație sexuală este o negare gravă a dreptului părinților de a-și educa copiii conform convingerilor lor filozofice și religioase. Asociațiile de părinți ar trebui consultate în redactarea proiectului normativ de introducere a acestor cursuri în școlile publice. Ele ar trebui să aibă în mod real un cuvânt de spus în această chestiune. Ar trebui să existe posibilitatea ca părinții să-și poată retrage copiii de la acest curs, în cazul în care conținutul și maniera de predare sunt contrare dreptului părinților la respectarea convingerilor lor filozofice și religioase în cadrul educației școlare, sau dacă informația primită de elevi îndeamnă la un comportament sexual determinat, la experimentarea sexuală precoce, la practici periculoase, sau dacă această informație pune sub semnul întrebării educația sexuală pe care aceștia o primesc de la părinții lor.
Articolul 26 al Declarației Universale a Drepturilor Omului prevede că „Părinții au dreptul de prioritate în alegerea felului de învățământ pentru copiii lor minori”. Nu Statul, nu UE, nu ONU, nu „experții”, nu o mână de ONG-uri. Părinții.
Domnilor Miniștri, vă cerem să respectați credința declarată de majoritatea românilor – pe care, de altfel, și candidații partidelor susținătoare ale guvernul din care faceți parte, în frunte cu PSD, au mărturisit-o în campania electorală. Vă amintim că, acum câteva luni, peste 90% dintre părinți și-au înscris copiii la religie afirmându-și astfel dorința ca noile generații să fie informate la școală cu privire la fundamentul religios și cultural al Civilizației în care trăiesc, inclusiv cu privire la preceptele morale, inclusiv la cele din domeniul sexualității - ele făcând parte integrantă din învățătura acestei religii -, nu să fie îndoctrinați împotriva acestora conform agendei unor ONG-uri.
19 iunie 2015
Nu mai este o noutate faptul că asistăm tot mai mult la propagarea unui difuz sentiment anticlerical, că simțim o evidentă neîncredere în instituția Bisericii și mai ales că vedem cum între oameni și învățătura creștină se ridică un zid de rezistență, ca în fața unor realități ce sunt percepute mai mult ca fiind ideologice, decât în directă legătură cu viața. Dacă am privi toate aceste realități invocate exclusiv din perspectiva criticilor aduse Bisericii, am avea reale motive de îngrijorare. Mult mai productiv ar fi ca acestea să fie privite mai degrabă ca mize și așteptări ale oamenilor, de la care se poate rearticula un nou dialog al Bisericii cu lumea.
În ultimii ani asistăm neputincioși la enclavizarea lumii și a Bisericii în spatele unor sisteme de gândire captive, la adăpostul cărora se suspectează reciproc de impunerea unor monopoluri dogmatice asupra gândirii și a vieții. De aceea una dintre marile provocări ale Bisericii este să deschidă punți spre noi dialoguri cu lumea, făcând-o conștientă de faptul că de multe ori ea gândește în termeni creștini fără să știe acest lucru. A recunoaște valori creștine în lume, în muzică, în artă, în respectul față de mediul înconjurător sau în felul oamenilor de a se raporta unii la alții, ar reprezenta proba că inteligența de care s-a folosit creștinismul în zorii lui pentru a-L face cunoscut pe Dumnezeu poate reconverti și astăzi lumea. Un astfel de demers ar oferi posibilitatea angajării unui nou dialog, a reafirmării valorilor nealterate ce țin de viață și de demnitatea ființei umane, dar și a adevărurilor evanghelice, care sunt însăși viața omului.
