Crucea, purtătoare de viață și pom al nestricăciunii

Crucea, purtătoare de viață și pom al nestricăciunii

Pr. Dr. Ciprian Florin Apetrei

Sursa: http://ziarullumina.ro/crucea-purtatoare-de-viata-si-pom-al-nestricaciunii-110882.html 

 Duminica a 3‑a din Sfântul şi Marele Post al Paştilor este închinată cinstirii Sfintei Cruci. Este aşezată în mijlocul postului pentru a ne întări duhovniceşte pe noi toți, clerici și credincioşi, în călătoria spre Slăvitul Praznic al Învierii.

Sinaxarul acestei duminici ne arată că, după cum în mijlocul Raiului era sădit Pomul Vieţii, tot aşa în mijlocul Postului Mare este cinstită Sfânta Cruce, cea de viaţă făcătoare, deoarece Cruce se numeşte şi este pomul vieţii, iar acel pom a fost sădit în mijlocul Raiului, în Eden, în chip potrivit şi dumnezeieştii Părinţi l‑au sădit pe acesta în mijlocul postului celui de patruzeci de zile ca să ne amintească şi de lăcomia lui Adam, dar în acelaşi timp să ne arate, prin pomul acesta, şi înlăturarea osândei lui.

Pomenirea Sfintei Cruci în zi de Duminică, suprapunerea Vinerii (ziua Crucii prin excelenţă) cu Duminica (ziua Învierii prin excelenţă), în această a treia Duminică din Postul Mare este relevantă pentru modul în care se raportează teologia şi spiritualitatea ortodoxă la Sfânta Cruce. În tradiţia liturgică acest lucru se arată prin împodobirea Sfintei Cruci cu flori şi scoaterea ei spre închinare în mijlocul bisericii, la slujba Utreniei. Elemente vegetale folosite la împodobire au ca temei Viaţa ce izvorăşte din lemnul Crucii lui Hristos, aşa cum arată cântările bisericeşti: „Bisericii, celei mai înainte neroditoare, acum a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire” (cântarea a 3‑a din Canonul Înălţării Sfintei Cruci); „Bucură‑te, Cruce purtătoare de viaţă, raiul cel frumos al Bisericii, pomul nestricăciunii, care ne‑ai înflorit desfătarea slavei celei veşnice” (stihire la Vecernia Duminicii Crucii).

La Sfânta Liturghie, Trisaghionul („Sfinte Dumnezeule...”) este înlocuit cu imnul „Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă Învierea Ta o lăudam şi o slăvim!”. Pornind de aici, înţelegem că Sfânta Cruce este stâns legată de Înviere. Împreună pun capăt fatalităţii răului şi morţii şi ne dăruiesc bucuria să mărturisim în noaptea pascală împreună cu Sfântul Apostol Pavel şi cu Sfântul Ioan Gură de Aur: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde‑ţi este, moarte, biruinţa ta? Unde‑ţi este, moarte, boldul tău?Î (I Corinteni 15, 54‑55); „A înviat Hristos şi moarte nu mai esteÎ (Sfântul Ioan Hrisostom).

Cinstind crucea, Îl cinstim de fapt pe Cel Ce S‑a răstignit pe ea, pe Hristos. Mijlocul prin care a fost înfăptuită minunea învierii omului și a vindecării firii omenești supuse stricăciunii este tocmai cinstita Cruce. Sfinții Părinți numesc Crucea ca fiind „viața noastră“, căci, prin intermediul ei, redobândim Raiul pierdut prin păcatul lui Adam.

Fără Cruce, Mântuitorul Hristos nu putea să ajungă la Înviere. Nu este posibilă ziua de Paşti dacă nu trecem mai întâi prin Vinerea Patimilor. Aşa şi Mântuitorul pentru aceasta a venit, ca să ia asupră‑Şi, pe Cruce, păcatele noastre ale tuturor şi să le scoată de sub jugul diavolului, pentru ca să ne ofere Împărăţia lui Dumnezeu.

Pe Cruce a zdrobit cu moartea pe moarte, a biruit moartea prin Învierea Sa din mormânt. Învierea Sa fiind şi arvuna, sau pârga învierii noastre proprii. Noi credem şi suntem convinşi că vom învia la Judecata de Apoi, pentru că Iisus Hristos a înviat înaintea noastră. Pârga înseamnă primul sau primele fructe care se coc sau se rumenesc într‑un pom. Ele sunt presentimentul şi arvuna că toate celelalte se vor coace şi vor veni după ele, şi că întregul pom va da roada cuvenită. Aşa şi Iisus Hristos este numit Pârga învierii noastre.

Crucea este semn omenesc şi dumnezeiesc. Semn omenesc căci omul de la început a fost plăsmuit în chipul Crucii. Făcând‑o unealta de tortură şi de moarte, Crucea a devenit simbolul suferinţei şi al morţii. Dar de când Hristos S‑a răstignit pe dânsa, Crucea a devenit semn dumnezeiesc, semnul Fiului Omului, semn de biruinţă, de bucurie şi de viaţă. De aceea Biserica se bucură cântând: „Crucea Ta, Doamne, viaţă şi înviere este pentru poporul Tău… ”

De la naştere până la moarte şi până la învierea cea de obşte, toată viaţa creştinului este umbrită de Sfânta Cruce, care este cheia ce deschide cămara de bunătăţi a harului. Ca semn al Său, Mântuitorul a dat Crucii toată puterea Sa şi a dăruit‑o ca pe darul cel mai de preţ prietenilor Săi.

Crucea este semnul dragostei nemărginite a lui Dumnezeu pentru om. De aceea, Mântuitorul a voit să moară pe Cruce, cu braţele întinse, să ne îmbrăţişeze, să ne arate de‑a pururea iubirea Sa cea mare pentru noi, pe care ne aşteaptă să ne întoarcem la El.

Crucea este tiparul care ne îngăduie să înţelegem taina lumii şi a vieţii, este cheie prin care dobândim viaţa veşnică.

Creştinul devine purtător al Crucii din ceasul Botezului. Este chemat să ia Crucea lui Hristos fără frică, fără ruşine, bărbăteşte, răbdător. Crucea lui Hristos este sfântă, cinstită şi tare. Este putere a omului credincios şi armă asupra diavolului. Toţi sfinţii Bisericii noastre au îmbrăţişat Crucea de timpuriu, au luat‑o cu bucurie, n‑au părăsit‑o niciodată. Crucea ocupă un loc central în viaţa credincioşilor creştini. Este cel mai sfânt simbol al Bisericii noastre. Toate Sfintele Taine se pecetluiesc cu semnul Sfintei Cruci. Preotul binecuvântează în forma crucii. În biserică toate sunt purtătoare de cruce, în formă de cruce, imprimate cu cruce, închinate cu cruce: sfintele vase, veşmintele preoţeşti, cărţile liturgice, toate.

Ne facem cu evlavie semnul crucii la începutul zilei, al lucrului, trecând pe lângă biserică, intrând în biserică. Purtăm crucea pe piept spre ocrotire şi binecuvântare. O punem la temelia casei, la capul patului, în automobil, la birou, spre întărire şi apărare, putere şi ocrotire. Biserica noastră nu poate fiinţa fără Sfânta Cruce şi de aceea în tropar mărturisim: Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău. 

Reforma pe şest şi noul bir în copii

Reforma pe şest şi noul bir în copii

Sursa:http://m.cotidianul.ro/article.php?id=278168

Motto: ”Vai, revizorul nostru, revizorul şcolar domnul Eminescu, a fost tras pe roată. Când vei auzi creanga trosnind, ia seama spun: e osul lui, al revizorului nostru şcolar... Minţi, şcolare, minţi, am răcnit, Eminescu a fost răstignit” (Emil Botta, ”Revizorul nostru”)

În ciuda promisiunii preşedintelui Iohannis că reforma învăţământului va fi rodul unei dezbateri publice de largă amploare şi lungă durată, ceea ce am văzut până acum au fost doar mutări făcute “pe şest”.

Astfel, recent, majoritatea care susţine guvernul Cioloş în Camera Deputaţilor a adoptat “tacit” Legea privind desfiinţarea inspectoratelor şcolare judeţene. Susţinătorii legii au explicat că inspectoratele şcolare sunt “instituţii toxice, comuniste şi corupte”.

De asemenea, pe baza unei ordonanţe guvernamentale de la începutul lunii martie, învăţământul privat va “primi finanţare de bază alocată de la bugetul de stat, prin bugetele locale, la un nivel similar celei acordate pentru învăţamântul preuniversitar de stat”. Guvernul va finanţa “cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora” precum şi “cheltuielile cu pregătirea profesională, cheltuielile cu evaluarea periodică a elevilor, precum şi cele pentru bunuri şi servicii”.

Cu alte cuvinte, s-au pus “pe şest”, fără dezbatere publică, premisele administrativ-financiare ale “reformării” sistemului de învăţământ românesc. Conform iniţiatorului legii privind desfiinţarea inspectoratelor şcolare judeţene, deputatul de Alba Cornel Comşa, “descentralizarea în domeniul educaţiei este absolut necesară pentru a da putere şcolilor să ia decizii [adică, de exemplu, vor avea mână liberă în privinţa materiilor lăsate, prin noile planuri-cadru ale experţilor lui Curaj, la alegerea şcolii sau chiar a elevilor, n. M.P.] şi comunităţii locale să se implice cu adevărat şi a fost cuprinsă în strategia de descentralizare, realizată de Guvern, in2006”. Concret, autorităţile locale, care deja deţin terenurile şi clădirile şcolilor, ar urma să preia şi administrarea lor, în baza resurselor proprii şi a finanţării de la minister. Directorii vor fi numiţi de consiliul de conducere al şcolii, iar inspecţiile şcolare vor fi realizate de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii Învăţământului Preuniversitar (ARACIP).

Aşadar, în numele descentralizării şi al statului minimal, învăţământul privat va primi bani de la stat, adică se vor lua bani de la şcolile publice şi se vor da şcolilor unde merg, de exemplu, copiii parlamentarilor şi ai feluritelor soiuri de “băieţi deştepţi”. În acest fel, perpetuarea actualei oligarhii politico-financiare va fi finanţată din banul public, oricum stors şi de alte iniţiative “alternative” – alternative la lege, la bun-simţ, la valorile clasice, la modurile de viaţă tradiţionale. În acelaşi timp, şcolile publice vor fi lăsate la dispoziţia autorităţilor locale, care - deşi un număr record de primari, viceprimari şi preşedinţi de consilii judeţene sau municipale sunt arestaţi - nu sunt nici toxice, nici corupte.

Pericolele descentralizării excesive a sistemului de educaţie au fost subliniate chiar de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), care, pe baza analizării testelor PISA (invocate de experţii lui Curaj pentru a cere reformarea învăţământului românesc), a constatat falimentul politicilor de descentralizare din Suedia, unde guvernul a lăsat procesul decizional în sarcina comunităţilor locale şi a şcolilor fără să construiască un sistem solid de monitorizare şi control. Acest lucru, sublinia Andreas Schleicher, directorul pentru educaţie al OCDE, a determinat şcolile să concureze pe ”piaţa” educaţiei scăzând calitatea învăţământului pentru a-şi atrage elevi.[i]

În al treilea rând, după cum arată prof. dr. Camelia Gavrilă, inspector-şef în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi, modelul anglo-saxon/finlandez importat în România de legea care desfiinţează inspectoratele şcolare nu va da roade, pentru că sunt neglijate o multitudine de activităţi desfăşurate de Ministerul Educaţiei prin intermediul inspectoratelor, cum ar fi “gestionarea bazelor de date, consilierea cadrelor didactice, organizarea şi monitorizarea evaluărilor şcolare/examenelor naţionale [...] organizarea examenelor naţionale pentru elevi şi profesori, consilierea şcolilor în privinţa aspectelor juridice, administrative, manageriale”). După cum observă Camelia Gavrilă, “toate acestea necesită o cunoaştere profundă a sistemului şi o evaluare globală, o imagine de ansamblu fără de care nu pot fi luate decizii, nu se pot concepe strategii educaţionale valide la nivel judeţean şi nu se pot derula programe educationale majore”. În plus, “spre deosebire de ARACIP, care realizează evaluări instituţionale în vederea acordării acreditărilor, la 3-4 ani, inspecţia derulată prin inspectoratele şcolare este o evaluare de proces didactic, care asigură şi consilierea profesorilor debutanţi, adaptări curriculare necesare, incluzând în acelaşi timp şi inspecţiile speciale pentru gradele didactice şi pentru examenul de definitivat”.

Ce se va întâmpla de fapt va fi că, în numele descentralizării, fie va creşte numărul inspectorilor ARACIP pentru a putea face faţă numărului sporit de inspecţii pe care îl vor avea de făcut, fie nu va creşte, şi atunci şcolile vor rămâne de izbelişte din punctul de vedere al monitorizării calităţii procesului educativ. Sau, poate, ARACIP va înlocui desfiinţatele inspectorate cu o reţea proprie de inspectorate judeţene. Adică, în numele descentralizării, fie vom spori centralizarea de vreme ce vom delega controlul calităţii la Bucureşti, unde va trebui mărit şi numărul funcţionarilor de stat, fie vom demantela o instituţie de tradiţie care funcţionează (cea a inspectoratelor) pentru a o înlocui cu una populată de onegişti bugetofagi şi specialişti de azi pe mâine. Ministerul Educaţiei are şi acum departamente care se plâng că nu au oameni destui pentru a face faţă ritmului de muncă cerut de centralizarea anumitor aspecte ale sistemului de învăţământ.

Toate aceste lucruri nu au fost dezbătute pentru că legea a fost adoptată tacit. Adică fără a fi dezbătută. A fost supusă maşinii de vot şi maşina de vot a decis fericirea elevilor din România cu un nou sistem de învăţământ care să încurajeze gândirea critică, spiritul de iniţiativă, curiozitatea, spiritul antreprenorial.

Având în vedere faptul că deputatul Cornel Comşa e un obscur parlamentar ales pe listele Partidului Poporului al lui Dan Diaconescu şi devenit deputat independent din 2014, un deputat a cărui declaraţie de avere e mai lungă decât CV-ul, nu ne rămâne decât să ne întrebăm de unde a avut el capacitatea de a trece de unul singur cu legea prin Camera Deputaţilor. Poate un deputat singuratic să orchestreze o coaliţie a tăcerii ? E curioasă această lipsă de reacţia a Camerei în faţa unei legi care practic surpă unul dintre cei mai importanţi piloni ai învăţământului românesc – câţi parlamentari ştiu că Mihai Eminescu a fost revizor şcolar?

Tăcerile acestea sunt cu atât mai asurzitoare cu cât de partea reformatorilor avem de a face mai puţin cu specialişti în pedagogie şi mai mult cu “motivational speakers”, “public relations people” şi agenţi electorali deghizaţi în experţi în educaţie. O oarecare Mihaela Apetrei, care se prezintă drept “senior trainer pentru public speaking, expert în comunicare, speaker motivaţional”, ne îndeamnă, sub titlul “Legumele fierte ale literaturii române”, să scăpăm de “obsesia bolnavă” pentru Sadoveanu, să ne lepădăm de Cireşarii, de Toate pânzele sus, de Creangă, de “Mioriţa”, de “Floare albastră” şi de Coşbuc. Şi ce să le dăm în schimb elevilor de gimnaziu să citească? Păi, sugerează ea, dacă literatura română nu a produs destulă literatură pentru tineret, să le dăm copiilor literatură străină pentru “young adults”. Şi să schimbăm numele disciplinei din “literatură română” în ”literatură”.

Un alt promotor al reformei învăţământului public din România conduce o companie care oferă programe de “leadership management” şi e reprezentantul în România al unor companii globale de “motivational speakers”. De alţi reformatori cu acelaşi “background” (ca să vorbesc pre limba lor!), precum Tincuţa Apăteanu sau Marian Staş, am scris deja aici.

În SUA, “motivational speakers” sunt un fel de “televangelists”, de telepredicatori fără Dumnezeu. Sunt predicatorii sistemului, oamenii care te învaţă cum să ai succes, cum să te autohipnotizezi că ai succes, dacă nu ai, cum să-ţi fii propriul guru şi aşa mai departe. După cum ne informează chiar o agenţie de motivational speakers - da, pot fi închiriaţi cu ora -, “în vremuri grele”, corporaţiile folosesc “motivational speakers” pentru a-şi inspira angajaţii să vadă viitorul într-o lumină pozitivă, să strângă din dinţi, să stea strâns uniţi, să înţeleagă obiectivele companiei.

Mă plimbam pe străzile oraşului meu gândindu-mă unde am mai auzit o asemenea fişă a postului, când privirile mi s-au oprit asupra unei vitrine unde era expusă o carte. Cartea era una de povestioare “inspiraţionale” şi avea pe coperta a patra o bulă (“blurb”) de la un om de afaceri care povestea cum, în fiecare dimineaţă, citeşte el din carte salariaţilor pentru a-i trimite la lucru veseli şi încrezători. Mi-am amintit apoi că persoana care scrisese cartea are un tată care a fost “persoană de sprijin” a Securităţii înainte de 1989. Şi mi-am dat seama că şi securiştii erau un fel de “motivational speakers” care, în vremuri grele pentru corporaţia PCR, ne explicau cu claritate idealurile companiei, ne îndemnau să stăm strâns uniţi, să strângem din dinţi, să vedem viitorul într-o lumină pozitivă.

Cu alte cuvinte, viitorul e sumbru! Am scăpat de un soi de “motivational speakers” pentru a da de altul. Din păcate, ăştia de tip nou au pus ochiul chiar pe sistemul de învăţământ care ne-a permis să rezistăm celor de tip vechi. Din moment ce toţi aceşti experţi în vânzări se chinuie să ne demonstreze ce prost e sistemul de educaţie din România, e clar că au văzut în el o oportunitate de afaceri, că unele companii au de câştigat din ”retehnologizarea” sistemului, iar altele au de câştigat din ”retehnologizarea” copiilor. Este esenţial pentru supravieţuirea noastră personală şi naţională să rezistăm tehnicilor lor de vânzare. Pe şest. A copiilor noştri. Către corporaţii.

[i] ”Sweden had the highest increase in the rate of struggling math students, with an increase of almost 10 percentage points from 2003 to 2012. "It's a very sad story," Schleicher says. "The school system there has a lot of privatization going on but in a bad way." Schleicher says Sweden had devolved decision-making to schools and local communities without building oversight capacity and accountability. “This has induced new school providers to compete on services that did not relate to student learning outcomes."” http://www.usnews.com/news/best-countries/articles/2016-02-11/countries-struggle-to-help-low-performing-math-students .

Concert de colinde la Catedrala Episcopală

Concert de colinde la Catedrala Episcopală

Sursa: http://sf-esc.ro/informatii/12638-concert-de-colinde-la-catedrala-episcopala.html

Colindele româneşti au răsunat marţi, 15 decembrie 2015, în Catedrala Episcopală „Înălţarea Domnului” din Slobozia, în cadrul celei de-a opta ediţie a concertului de colinde intitulat „Hristos se naşte, slăviţi-L!”. Evenimentul a fost organizat cu binecuvântarea şi în prezenţa Preasfinţitului Părinte Episcop Vincenţiu, alături de autorităţi locale şi mulţime de credincioşi.

  Minunea Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost vestită în acest an de 7 formaţii corale, printre care grupurile Protopopiatelor Slobozia, Călăraşi şi Olteniţa din cadrul Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, Corul Seminarului Teologic „Sfântul Ioan Gură de Aur” și Corala Catedralei Episcopale.

   Elementul de noutate al acestui concert a reprezentat recitalul a două coruri parohiale, care au câștigat locul întâi pe județ la concursul „E vremea colindelor”, concurs ce se află la prima ediție. Corul „Armonia” al parohiei Grindu din Protopopiatul Urziceni a reprezentat județul Ialomița și corul parohiei „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” – Călărași din Protopopiatul Călărași a reprezentat județul Călărași.     Aceste două coruri au deschis concertul de colinde.

    Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu a vorbit credincioşilor despre tradiţia colindelor, îndemnându-i să ducă vestea cea bună și ajutorul lor, izvorât din credință și dragoste, tuturor care sunt în suferinţe şi încercări.

   La finalul concertului, toţi colindătorii şi copiii care au fost prezenţi la Catedrala Episcopală au primit daruri de Crăciun din partea Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor.

    Agenția de știri „Lăcașuri Ortodoxe” a transmis live, prin internet, tot concertul. Acesta poate fi urmărit pe întreaga rețea informațională (www.sf-esc.ro.

CONCERT DE COLINDE ORGANIZAT DE PROTOPOPIATUL CĂLĂRAȘI

CONCERT DE COLINDE ORGANIZAT DE PROTOPOPIATUL CĂLĂRAȘI

Sursa: http://protoieriacalarasi.ro/informatii/concert-de-colinde-organizat-de-protopopiatul-calarasi-2.html

     Cu arhiereasca binecuvântare a Preasfințitului Părinte VINCENȚIU, Episcopul Sloboziei și Călărași, Protopopiatul Călărași, vă invită cu ocazia Praznicului Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos să luați parte la Concertul de Colinde intitulat „Și Cuvântul trup S-a făcut”, Ediția a V-a, ce va avea loc în ziua de Luni, 14 decembrie 2015, ora 17:00, la Biserica „Sfânta Mare Muceniţă Anastasia” din Municipiul Călăraşi.

Ora de Religie și civilizația Decalogului

Ora de Religie și civilizația Decalogului

Sursa: http://ziarullumina.ro/ora-de-religie-si-civilizatia-decalogului-105792.html

   Genera­țiile României de mâine vor fi greu încercate de mișcările seismice ale istoriei contemporane. Cine îi pregăteș­te pe tineri pentru luptele care vor urma? În nici un caz sentimentalismul edulcorat al televiziunilor show-biz sau materialismul compulsiv dintr-un Babilon oarecare. În fața amestecului de circ ieftin şi cabaret nocturn, Evanghelia oferă tuturor pregustarea adevăratei fericiri.“

Inginerie socială și pedagogie

   Din fragedă pruncie, se dă o aspră bătălie asupra minții noastre. De la Platon la Rousseau, n-a existat filosof european care să nu-și gândească proiectul social plecând de la bazele educației: pedagogia. Crești­nismul tradițional - recunoscut prin botezul copiilor și deasa împărtășanie a noului-născut - a înțeles acest adevăr fundamental. Biserica a propus lumii adăparea întregii familii a neamului omenesc din izvorul nesecat al luminii lui Hristos.

   Nu doar adulții au nevoie de îndreptare. Restaurarea omului se face prin aducerea chipului creaturii într-o deplină asemănare cu Dumnezeu-Creatorul. Acest proces își are începutul în pântecele mamei pe care atâția și l-ar fi dorit neroditor... Dar o mamă vorbește cu pruncul său, se roagă împreună cu el, îi cultivă sensibilitatea prin murmur și cântec și îi îndreaptă pașii către grădina frumuseții. După șapte ani, însă, tutela se lărgește.

   Agenda secularistă a progresiștilor - adică a celor care urăsc predania Bisericii și care disprețuiesc memoria civilizației iudeo-creștine - se vede cel mai bine din perspectiva războaielor purtate în tranșeele nevăzute ale școlii românești. Deranjați de întâietatea naturală a părinților asupra copiilor, arhitecții noilor inginerii sociale vor să șteargă din mintea tinerelor generații orice trimitere la sfințenia creștină sau cumințenia ortodoxă. Ni se tot spune că omul emancipat al secolului XXI n-are nevoie de rugăciune, meditație, cult sau ritual. Tehnologia digitală, chipurile, va răspunde tuturor nevoilor sufletești sau trupești. Cine susține acest lucru? O mână de ideologi agresivi, incapabili să ofere măcar o definiție coerentă a conștiinței umane.

   I-am putea întreba, așadar, pe toți aceștia: de ce oare pericolul pornografiei invazive n-ar fi mai grav pentru vârsta adolescenței decât atașamentul față de credința înaintașilor? De ce într-o lume româ­nească deja răvășită de stihiile se­xualității gregare, ale traficului de carne vie, ale prostituției infantile, ale de­pendenței de droguri sau ale criminalității, n-am accepta evidentele beneficii social-ca­ritative ale cursurilor de Religie, prin care instinctele noastre animalice se îmblânzesc, iar inima ajunge luminată de speranță?

Proprietatea privată protejează libertatea de conștiință

   Printr-o exemplară mobilizare a societății civile (încurajată de ierarhii Bisericii Ortodoxe și reprezentată de un laicat matur și angajat), România este încă țara unde școlile publice dau șansa tinerilor să descopere virtutea curajului prin evocările unor vechi sinaxare; principiul demnităţii, prin paginile de istorie a rezistenței morale sub comunism; importanța înfrânării și a pazei minţii, prin descoperirea noțiunii de paideia creștină. Milioane de părinți și-au găsit un aliat pentru cei șapte ani de-acasă. Milioane de familii au consolarea existenței unui contrapunct la zgomotul deșănțat al canalelor de ştiri sau la urâțenia unor adrese de internet (cu nume vinovat și un sufix pe măsură).

   Până când va dura această normalitate? Sunt sceptic în privința viitorului. De ce? Pentru că, prin Tratatul de la Lisabona, Statul român este subordonat unor directive europene. Comisari de la Bruxelles îndrăgostiți de Hristos nu sunt prea mulți. Prin urmare, o decizie strategică pentru investitorii în educație (și pentru familiile creștine) mi se pare orientarea către învățământul privat și homeschooling (școala-acasă). Hegemonia seculară asupra vieții religioase va fi tot mai apăsătoare, așa cum ne arată ultimele decizii luate de Curtea Supremă de Justiție în Statele Unite ale Americii. Doar dreptul absolut la proprietatea privată va putea apăra, pe viitor, libertatea de conștiință a părinților și a copiilor. Bătălia continuă.

Credință și dialog

   Ne trebuie ora de Religie? Da, însă nu oricum. Părinții vlăstarelor crude ale României și-au dat acordul. Iată de ce dascălii noștri (fără de arginți...) se vor putea inspira dintr-o abordare deschisă a creștinismului - metoda dialogului socratic, foarte dragă unor apologeți de talia Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful (100-160 AD). Dacă teologul Antichității târzii n-a trecut nepăsător peste oferta gnosticilor, părintele Constantin Galeriu, la rândul său, n-a ocolit neliniștile Școlii de la Păltiniș și a dialogat, prin urmare, cu Gabriel Liiceanu sau Andrei Pleșu. Ortodoxia n-are de ce să se teamă de întâlnirea cu celălalt.

   E timpul să ne reamintim faptul că, în primele secole, creștinismul n-a vorbit lumii într-un registru propagandistic, susținut printr-un exercițiu de putere sau șantaj. Oricare ar fi fost abuzurile instituțiilor eclesiastice din Evul Mediu, credința personală rămâne, astăzi, ca și pentru contemporanii lui Iisus, un eveniment ireductibil. Credința nu se rezumă la un sistem închis de propoziții1. Credința adevărată rămâne o taină născută din lupta între bine și rău, dintre adevăr și minciună. Prin harul credinței ne vindecăm de lepădarea lui Petru și depășim îndoiala lui Toma. Nici la catedră, nici la amvon, mărturisitorul tradiției ortodoxe nu va descuraja tinerii prea puțin conștienți, astăzi, de implicațiile spirituale, economice, culturale sau politice ale Crezului creștin.

   Mi-aș dori ca ora de Religie să fie cea mai apreciată între toate disciplinele școlare. De ce? Pentru că orice câmp al cunoașterii teoretice și practice a fost îmbogățit de mari slujitori ai Domnului. Dascălul va apăra nu atât preceptele unei confesiuni particulare, cât fundamentele unei lumi pe care o numim simplu: civilizația Decalogului.

   Ai la clasă niște elevi pasionați de matematici? Le poți vorbi, atunci, despre pariul geometrului mistic, Blaise Pascal (1623-1662). Întâlnești tineri iubitori ai literelor? Tezaurul patristic le oferă șansa descoperirii unor capodopere ale genului retoric: Puțul Sfântului Ioan Gură de Aur, epistolele Sfântului Grigorie de Nazianz și atâția alții. Ești elev sau profesor într-un liceu de muzică? Compozițiile lui Ioannis Koukouzelis de la Marea Lavră (Muntele Athos) sau Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525-1594), pentru a nu pomeni și „Gloria” lui J.S. Bach, justifică pledoaria evanghelică pentru frumos și armonie. Întâlnești copii dornici să-și obțină la capătul studiilor independența financiară printr-o experiență în antreprenoriat? Pilda Semănătorului sau parabola talanților îi ajută să exprime, prin toată viața lor, echilibrul biblic dintre muncă și responsabilitate, dintre bunăstare și binecuvântare.

Civilizația Decalogului împotriva barbariei

   Creştinismul este cel mai mare dar oferit lumii și proba, în acest sens, rămâne o sinteză neegalată între iubire și cunoaștere, între contemplația Mariei și acțiunea nemijlocită a Martei. Fără o teologie care a desființat idolii cetății, n-am fi înțeles astăzi că miniștrii oricărui guvern secular sunt, până la urmă, doar niște slujitori vremelnici ai poporului. Fără Revelația biblică, pecetluită cu ima­ginea Noului Ierusalim, n-am fi avut extraordinara corelație între cosmologie și arhitectură - nexus vizibil în Hagia Sophia, dar poate și la Chartres, Reims sau Durham.

 Orele de Religie trebuie să pledeze nu doar pentru apartenența la o confesiune, ci și pentru demnitatea unei civilizații aflată astăzi sub asediul nihilismului post­modern și al radicalismului islamic. Găsim artă gotică la Putna sau în Maramureş. Stilul brâncovenesc de la Horezu (1690-1693) a impus recunoașterea din partea UNESCO. În aceeași măsură, civilizația europeană n-ar fi completă fără includerea într-un patrimoniu universal a bisericilor fortificate din Transilvania (semnul europenităţii). Pretutindeni, așadar, găsim urme ale memoriei creștine.

   Toate aceste repere de inteligență și mărinimie ale lumii euroatlantice se opun barbariei. Ce înțeleg prin barbarie? De la distrugerea pădurilor din Munții Apuseni și pescuitul prin electrocutare în rezervaţii naturale până la manelizarea parcurilor din București, violul în grup la Vaslui sau eutanasia cerută cu insistență la Amsterdam. Generațiile României de mâine vor fi greu încercate de mișcările seismice ale istoriei contemporane. Cine îi pregătește pe tineri pentru luptele care vor urma? În nici un caz sentimentalismul edulcorat al televiziunilor showbiz sau materialismul compulsiv dintr-un Babilon oarecare. În fața amestecului de circ ieftin şi cabaret nocturn, Evanghelia oferă tuturor pregustarea adevăratei fericiri.

   Creștinismul ne ajută să părăsim jungla patimilor și caverna fricilor noastre pentru a păşi - prin metanoia - în tărâmul bucuriei nemincinoase şi al împăcării cu tine și cu Dumnezeu.

Notă:

1 ‑Pavel Florensky, Dogmatică şi dogmatism, trad. rom.: Elena Dulgheru, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1998, p. 130: „Sistemul nostru dogmatic se prezintă ca fiind plictisitor, atât de plictisitor, încât oamenii renunţă să mai polemizeze cu el.” 

PS Vincentiu: presa a abuzat de faptul ca noi, ascultand cuvintele Mantuitorului, nu ne-am laudat cu faptele noastre

PS Vincentiu: presa a abuzat de faptul ca noi, ascultand cuvintele Mantuitorului, nu ne-am laudat cu faptele noastre

Sursa:http://lonews.ro/media-cinema/21319-ps-vincentiu-presa-abuzeaza-de-faptul-ca-noi-ascultand-cuvintele-mantuitorului-nu-ne-laudam-cu-faptele-noastre.html

In aceste zile, in Episcopia Sloboziei si Calarasilor, mai exact in Municipiul Calarasi, a avut loc o noua conferinta judeteana, pe tema „Modele de bună practică din activitatea Social-filantropică desfășurată în Episcopia Sloboziei și Călărașilor”, dupa modelul celei desfasurate cu doar cateva zile inainte in Municipiul Slobozia (vezi ARHIVA Lăcaşuri Ortodoxe® - conferinta transmisa in direct de Agentia de stiri Lăcaşuri Ortodoxe®).

  Cu aceasta ocazie, Preasfintitul Parinte Vincentiu, Episcopul Sloboziei si Calarasilor, a atras atentia asupra faptului ca o parte a mass-mediei refuza sa prezinte informatii referitoare la modul in care Biserica se implica in rezolvarea problemelor oamenilor "saraci si cu diferite alte nevoi", "preferand sa publice doar știrile cu conţinut denigrator".

  

  In mesajul sau, adresat participantilor la aceasta noua conferinta, Preasfintitul Parinte a precizat:

  "Acţiuni filantropice în Biserica Ortodoxă au existat încă de la închegarea primelor comunităţi, aşa cum ne dovedeşte chiar Sfânta Scriptură. (...) Ulterior, întreaga tradiţie a Ortodoxiei consemnează, în chip smerit, o sumă de astfel de acte filantropice, continuate energic până în zilele noastre".

  Numai ca, precizeaza Episcopul Vincentiu, "in ultima vreme au apărut voci care acuză Biserica Ortodoxă Română de neimplicare în viaţa cetăţii", desi aceasta amintese in mod clar ca serviciile de presa oficiale ale Patriarhiei Române, implicit cel al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, ofera regulat informatii sintetice suficiente,"care să arate exact contrariul".

  "Se pare că o parte a mass-mediei nu preia astfel de informaţii, preferând însă să publice doar știrile cu conţinut denigrator", continua acesta, precizand:

  "De aceea, am considerat necesar ca, întrucât în zilele noastre se pune mare accent pe imagine, astfel de conferinţe deschise publicului, dar şi presei, să devină o obişnuinţă în peisajul manifestărilor cu caracter social, atât în judeţul Ialomiţa, cât şi în Călăraşi". 

  Pornind de la aceasta hotarare, cele doua conferinte recente au avut ca obiectiv: promovarea proiectelor social-filantropice implementate în cadrul parohiilor din Episcopia Sloboziei și Călărașilor, promovarea parteneriatului social ca model de bună practică si asigurarea vizibilității continue a activității social-filantropice desfășurate în Episcopie.

  "Ştim! Unii ne vor reproşa că adevăratele fapte ale milei creştine nu se fac în acest fel şi, parţial, le dăm dreptate, după cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos: 'Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie'. (Matei 6, 1-4)" - a continuat Preasfintitul Parinte Vincentiu.

  Acesta a precizat ca, astfel, exact ascultarea fata de cuvintele Mantuitorului, a ajuns sa fie "cauza" pentru care persoanele "rău intenţionate spun cu seninătate că activitatea Bisericii Ortodoxe Române este prea puțin importantă, pentru că astfel de acţiuni nu se promovează suficient, prin mijloacele moderne de azi, urmare directă a principiului de mai sus".

   Cu toate acestea, Episcopul a amintit ca una este totusi fapta personală, "care, într-adevăr, trebuie să rămână ascunsă, dar(...) cu totul altceva este demersul caritabil făcut într-un mod instituţional". 

  Pornind de la aceasta diferentiere, dupa tipul celui ce efectueaza actiunea, Episcopul Sloboziei a explicat ca, atunci cand nu este vorba despre fapta buna a unui anumit credincios sau a preotului in persoana, devine posibila raportarea si promovarea activitatii misionare: 

   "Este bine, în baza principiului transparenţei şi onestităţii, să arătăm credincioşilor noştri unde merg acele resurse materiale pe care ei, cu dragoste şi, suntem siguri, cu multă osteneală, le donează pentru a fi alături de cei pe care societatea, într-un fel sau altul, i-a abandonat".

  Evenimentul desfasurat in Calarasi, in aceste zile, a reusit sa prezinte, astfel, o activitate social-filantropică a Eparhiei Sloboziei si Calarasilor, "deloc de neglijat", asa dupa cum s-a intamplat si in cazul conferintei anterioare, desfasurate in Municipiul Slobozia. Inregistrarile video ale celor doua conferinte vor putea fi vazute pe pagina web a Episcopiei, in sectiunea special dedicata proiectului desfasurat pe plan local in acest an, intitulat: Candele aprinse in Baragan - sectiune pozitionata central pe pagina principala a site-ului web al episcopiei (www.sf-esc.ro).

Concurs interjudețean cu tematică religioasă de creație plastică Ediția a V- a

Concurs interjudețean cu tematică religioasă de creație plastică Ediția a V- a 

Sursa: http://sf-esc.ro/informatii/12612-concurs-interjude-ean-cu-tematica-religioasa-de-crea-ie-plastica-edi-ia-a-v-a.html

    Joi, 26 noiembrie 2015, ora 12:00, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, la Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea” a avut loc vernisajul expoziției și festivitatea de premiere a concursului interjudețean cu tematică religioasă de creație plastică. La eveniment a participat preacucernicul părinte Arhimandrit Rafail, vicar eparhial, care a ținut un cuvânt de felicitare și a înmânat premiile câștigătorilor acestui concurs. Printre invitați s-au numărat dl. Gigi Petre, Prefectul județului Ialomița, dl. Director Gheorghe Petre, preşedinte al UAP Ialomiţa și dna Director Doina Roşca.

  Scopul celei de-a V-a ediții a fost de a exprima prin intermediul creației plastice sentimentul religios prezent în sufletele copiilor, precum și identificarea, stimularea și valorificarea potențialului creativ al elevilor prin realizarea unor lucrări plastice cu temă religioasă. Concursul s-a adresat mai multor secțiuni din învățământul religios, ciclului primar, gimnazial, liceal și teologic preuniversitar. Pentru fiecare secțiune au fost acordate premiul I, premiul II, premiul III și o mențiune. Au fost dăruite premii constând în sume de bani, astfel:

Premiul I – 800 LEI

Premiul II – 600 LEI

Premiul III – 400 LEI

Mențiune – 200 LEI.

Premii acordate:

SECȚIUNI:

I . Învățământ religios – ciclul primar:

Premiul I – Mihalea Denisa, clasa a I-a, Școala nr. 3 - Slobozia; 

Premiul II – Grigore Valentin, clasa a II-a, Școala nr. 8, „Mircea Voda” - Călărași;

Premiul III – Manu Florin Aurelian, clasa a III-a, Școala „N. Titulescu” - Călărași;

Mențiune – Dumitru Miruna, clasa pregătitoare, Școala nr. 3 – Slobozia;

Premiu special – Trifan Ana Maria, clasa I, Școala Generală nr. 7 – Fetești.

II. Învățământ religios – ciclul gimnazial:

Premiul I – Neculae Ilinca, clasa a VI-a, Liceul de Arta Ionel Perlea, Slobozia

Premiul II – Olareanu Alexandra, clasa a VIII-a , Cercul de pictura Urziceni

Premiul III – Paun Tea Cristina, clasa a V-a, Clubul Copiilor Oltenita

Mențiune – Trandafir Ana, clasa a VI-a, Liceul de Arta Ionel Perlea, Slobozia

Premiul special – Surugiu Mariana, clasa a VIII-a, Liceul de Arta Ionel Perlea, Slobozia

III. Învățământ religios – ciclul liceal şi învățământul teologic preuniversitar:

Premiul I – Vesman Elena, clasa XI-a, Palatul copiilor Slobozia 

Premiul II – Vasilescu Bianca, clasa a X-a, Liceul Tehnologic „Sfânta Ecaterina” Urziceni

Premiul III – Potop Tamara Andreea, clasa a XII-a, Liceul de Arta Ionel Perlea

Mențiune – Alexe Angela Sebastian, clasa a XII-a, Liceul de Arta Ionel Perlea

Premiul special – Alexandrescu Daria Raluca, clasa a IX-a, Liceul de Arta Ionel Perlea, Slobozia

Au mai fost prezenți la eveniment elevi ai Seminarului Teologic „Sf. Ioan Gură de Aur” și de la Liceul de Arte „Ionel Perlea”, din Slobozia.

Mesajul Preasfinţitului Părinte VINCENŢIU, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor la Conferinţa județeană organizată de Sectorul Social-Misionar în Municipiul Călărași - See more at: http://sf-esc.ro/comunicate-de-presa/12611-mesajul-preasfintitului-parinte-vincentiu-episcopul-sloboziei-si-calarasilor-la-conferinta-jude-eana-organizata-de-sectorul-social-misionar-in-municipiul-calara-i.html#sthash.dP8Anwk3.dpuf

Mesajul Preasfinţitului Părinte VINCENŢIU, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor la Conferinţa județeană organizată de Sectorul Social-Misionar în Municipiul Călărași 

Sursa: http://sf-esc.ro/comunicate-de-presa/12611-mesajul-preasfintitului-parinte-vincentiu-episcopul-sloboziei-si-calarasilor-la-conferinta-jude-eana-organizata-de-sectorul-social-misionar-in-municipiul-calara-i.html#sthash.dP8Anwk3.dpuf

Mesajul Preasfinţitului Părinte VINCENŢIU,

Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor

la Conferinţa județeană organizată de Sectorul Social-Misionar

în Municipiul Călărași

„Modele de bună practică din activitatea Social-filantropică desfășurată în Episcopia Sloboziei și Călărașilor”

Preacucernici Părinţi,

Distinsă Doamnă consilier,

Onorată asistență,

   Acţiuni filantropice în Biserica Ortodoxă au existat încă de la închegarea primelor comunităţi, aşa cum ne dovedeşte chiar Sfânta Scriptură, în capitolul XVI al Epistolei I către Corinteni unde Sfântul Apostol Pavel sfătuieşte pe creştini să ia parte la această colectă, după măsura posibilităţilor fiecăruia, pentru săracii din Ierusalim. (I Cor. 16, 1-3) Ulterior, întreaga tradiţie a Ortodoxiei consemnează, în chip smerit, o sumă de astfel de acte filantropice, continuate energic până în zilele noastre.

   În ultima vreme au apărut voci care acuză Biserica Ortodoxă Română de neimplicare în viaţa cetăţii, pentru cei săraci sau cu diferite alte nevoi. Cu toate că, în chip detaliat, pe site-urile oficiale ale Patriarhiei Române, în general, dar şi pe al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, în particular, există suficiente informaţii sintetice care să arate exact contrariul, se pare că o parte a mass-mediei nu preia astfel de informaţii, preferând însă să publice doar știrile cu conţinut denigrator.

   De aceea, am considerat necesar ca, întrucât în zilele noastre se pune mare accent pe imagine, astfel de conferinţe deschise publicului, dar şi presei, să devină o obişnuinţă în peisajul manifestărilor cu caracter social, atât în judeţul Ialomiţa, cât şi în Călăraşi. Ştim! Unii ne vor reproşa că adevăratele fapte ale milei creştine nu se fac în acest fel şi, parţial, le dăm dreptate, după cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos: „Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie”. (Matei 6, 1-4) Tocmai aceasta este „cauza” pentru care unele persoane rău intenţionate spun cu seninătate că activitatea Bisericii Ortodoxe Române este prea puțin importantă, pentru că astfel de acţiuni nu se promovează suficient, prin mijloacele moderne de azi, urmare directă a principiului de mai sus.

   Însă, una este fapta personală, care, într-adevăr, trebuie să rămână ascunsă, dar - şi de fapt acesta este subiectul Conferinţei de azi -, cu totul altceva este demersul caritabil făcut într-un mod instituţional. Aici nu mai este vorba doar despre persoana unui preot sau a unui credincios, ci este arătată activitatea misionară, pusă în slujba aproapelui aflat în situaţii de dificultate, de către comunităţi întregi. Este bine, în baza principiului transparenţei şi onestităţii, să arătăm credincioşilor noştri unde merg acele resurse materiale pe care ei, cu dragoste şi, suntem siguri, cu multă osteneală, le donează pentru a fi alături de cei pe care societatea, într-un fel sau altul, i-a abandonat.

  Veţi observa, în cele ce urmează, că activitatea social filantropică a Eparhiei noastre nu este deloc de neglijat, dimpotrivă. Sunt uimit şi felicit pe toţi aceia care se implică direct în astfel de demersuri mai ales că, după cum bine ştim, ambele judeţe menţionate anterior sunt la coada clasamentului când e vorba de venitul pe cap de locuitor, şomaj etc.

  Cele câteva parohii din fiecare protopopiat care, prin preoţii lor, vor susţine referate, sunt exemple de bună practică, demne de a fi luate ca modele pentru toţi aceia ce conștientizează că învățătura evanghelică nu poate rămâne fără roade, în virtutea minunatelor cuvinte „Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta”. (Matei 5, 42)

   Rog pe Bunul Dumnezeu să vegheze asupra onoraților invitați la acest eveniment de marcă pentru Eparhia Sloboziei și Călărașilor, asigurându-vă de dragostea Noastră şi trimiţându-vă binecuvântarea apostolică: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (II Corinteni 13, 13)

26 Noiembrie 2015

† VINCENŢIU

Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor

Ajutorul văzut al Bisericii

Ajutorul văzut al Bisericii

Sursa: http://avereabisericii.ro/ajutorul-vazut-al-bisericii/

Multe dintre comentariile pe care le-am primit de la cititori nemulţumiţi de ”cât de mult” câştigă Biserica nu atacă problema de fond a acordării finanţării de la Stat, respectiv: 1 (un) leu acordat Bisericii de către Stat cât se întoarce societăţii?

Nu discutăm acum beneficiile de ordin spiritual ale Bisericii – care sunt de fapt cele esenţiale, însă mulţi cititori nu le pricep deocamdată aşa că ne vom rezuma la cele văzute. 

Cât intră de la Stat şi cât întoarce Biserica Statului? Pentru că au apărut date oficiale este vremea pentru un scurt bilanţ.

Câți bani a primit Biserica în 2013 de la Stat?

Cele 18 culte religioase primesc în 2013 de la buget 487,4 milioane lei, respectiv 0,08 % din PIB, din care 276,9 milioane lei pentru salarizarea personalului clerical, 174,1 milioane lei pentru cel neclerical şi 36,4 milioane lei sprijin pentru construcţii, restaurări. (Sursa: Mediafax)

Deci, în total, Biserica Ortodoxă (86,5% din populaţia ce şi-a declarat apartenenţa religioasă la ultimul recensământ) a avut alocată de la bugetul de Stat suma de 421,6 milioane lei (487,4 milioane lei × 86,50%) în 2013, dintre care:

– 390,11 milioane lei salarizare personal clerical şi neclerical (276,9 mil. lei + 174,1 mil. lei)×86,5%

– 31,49 milioane lei (36,4 mil. lei × 86,5%) pentru construcţii

Ne-am lămurit într-un alt articol cum e cu banii acordaţi pentru construcţia de biserici. Pentru cele11.214 biserici parohiale accesibile și cu preot permanent cele 31,49 milioane lei înseamnă cam2.808,09 lei /an/biserică din care trebuie construită/reconstruită/pictată o biserică, adică foarte greu. Ca titlu de comparație, 2.808,09 lei înseamnă întreținerea la un apartament de trei camere, pe un an de zile.

Salariile personalului clerical și neclerical. Puţină aritmetică.

Din cele 390,11 milioane lei salarizare personal clerical şi neclerical Statul acoperă aprox. 60%:

Statul român nu plăteşte integral salariile personalului clerical şi neclerical, ci asigură doar o contribuţie de aproximativ 60% la salariile acestora. Restul salariilor, comparabile cu cele ale profesorilor din Învăţământul preuniversitar, impozitele, asigurările de sănătate şi contribuţiile sociale sunt plătite din fondurile proprii ale unităţilor bisericeşti.” (Sursa: Mediafax)

În România impozitele pe salariu reprezintă aprox. 45% din salariul brut (bani care se întorc către Stat în aceeaşi lună sau luna următoare efectuării plăţii salariatului) deci Statul a contribuit direct pentru personalul clerical și neclerical cu 55% × 390,11 milioane lei = 214,56 milioane lei. Dar, în acelaşi timp Biserica a plătit impozitele aferente salariilor personalului propriu şi pentru diferenţa de salariu de 40%, acoperită din fonduri proprii. Adică, aplicând regula de trei simplă, Biserica Ortodoxă a contribuit şi cu 45% (plata impozite) x 260,07 milioane lei (contribuţie proprie la salarii) = 117,03 milioane lei plătiţi statului de către Biserică din impozitele salariaţilor. Rezultă deci că Statul a plătit net Bisericii: 214,56 milioane lei – 117,03 milioane lei = 97,52 milioane lei

În România sunt 14.231 de preoţi şi diaconi şi 17.000 de salariaţi neclericali (Sursa: Ziarul Lumina).

97,52 milioane lei ÷ 31.231 persoane clerical şi neclerical ÷ 12 luni = 260,23 lei/lună. În mână. Atât acordă efectiv Statul, în fiecare lună, pentru un angajat al Bisericii Ortodoxe Române. Două sute şaizeci de lei şi douăzeci şi trei de bani.

Ce a făcut Biserica și angajații plătiți cu 260,23 lei pe lună, bani de la Stat:

În anul 2013, atât în cadrul aşezămintelor social-filantropice, cât şi prin intermediul programelor și proiectelor sociale, au primit asistenţă specializată 61.711 de beneficiari, astfel:

• 22.945 copii din aşezămintele sociale ale Bisericii Ortodoxe Române, dar mai ales din familii sărace şi fără posibilităţi de întreţinere, sau cu părinţii aflaţi la muncă în alte ţări;
• 4.920 persoane cu dizabilităţi, cu deficienţe de vorbire, vedere şi auz, consumatori de droguri sau alte tipuri de dependenţe, persoane infectate cu HIV/SIDA;
• 15.086 persoane vârstnice din aşezămintele de protecţie socială bisericeşti, din centrele sociale de tranzit şi adăposturi de noapte, bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonaţi de familie şi care prezentau grave probleme de sănătate;
• 13.110 şomeri, adulți în dificultate, victime ale traficului de persoane, victime ale violenței familiale, deţinuţi eliberaţi, victime ale calamităților naturale;
• 5.650 alte categorii.

Activitatea social-filantropică a Bisericii Ortodoxe Române din anul 2013 s-a concretizat în:

• 152.542 de ajutoare financiare directe, în valoare de 17.957.098 lei;
• 418.376 ajutoare materiale, constând în alimente, îmbrăcăminte, rechizite, produse igienico-sanitare, medicamente, electrocasnice ş.a., în valoare de 15.341.700 lei;
• colecta pentru persoanele afectate de calamități (inundații) în septembrie 2013, în valoare de1.564.380 lei și bunuri, a căror valoare estimată este de 448.470 lei.

În ansamblu, pentru susținerea activităților social-filantropice şi pentru sprijinirea sinistraților, în anul 2013, la nivelul Patriarhiei Române, s-au cheltuit 80.828.191 lei. (Sursa: Basilica)

Deci, la nivelul anului 2013, ajutorul văzut al Bisericii se ridică la suma de 80.828.191 lei. Ajutorul nevăzut doar Dumnezeu îl știe. Toate cu salariu de la stat de 260,23 lei/lună/angajat.

În plus, în anul care a trecut s-a realizat:

Finalizarea cu succes a Proiectului „Alege Școala!”, finanţat de Uniunea Europeană prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, la nivelul întregii țări, (la care au participat 29.207 copii: elevi cu risc de părăsire timpurie a şcolii, delincvenți juvenili, persoane care au părăsit timpuriu şcoala, persoane care nu au absolvit învățământul obligatoriu şi preşcolari.) Dezvoltarea programului de prevenire a fenomenului de părăsire timpurile a şcolii a fost susţinut de3.206 persoane: preoți şi profesori de religie pentru prevenirea și corectarea părăsirii timpurii a școlii; (Sursa: Basilica)

Și la sfârșit, pentru cei ce au ieșit în stradă în 2013, pentru protejarea Roșiei Montane, reamintim că Biserica Ortodoxă Română, în mod oficial a întărit și a reiterat poziția sa din 2003 cu privire la exploatarea cu cianuri din Apuseni:

Reafirmarea poziţiei Sfântului Sinod, adoptată în 11 noiembrie 2003, prin care s-a pronunţat în defavoarea realizării proiectului „Roșia Montană”, în cadrul dezbaterii de la Parlamentul României (4 octombrie 2013). (Sursa: Basilica)

Mesaj de compasiune şi solidaritate cu poporul francez

Mesaj de compasiune şi solidaritate cu poporul francez 

Sursa: http://basilica.ro/mesaj-de-compasiune-si-solidaritate-cu-poporul-francez-110520.html
   

Cu multă durere şi întristare în suflet, ne rugăm pentru victimele cumplitelor atentate teroriste de la Paris din seara zilei de 13 noiembrie 2015.

   Preamilostivul Dumnezeu să odihnească în pacea şi iubirea Sa sufletele celor decedaţi, să consoleze familiile îndoliate şi să dăruiască sănătate celor răniţi !

   Totodată, în numele Patriarhiei Române, exprimăm profunde sentimente de compasiune şi solidaritate cu poporul francez greu încercat.

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Părinții români din Sfântul Munte Athos, Către poporul dreptcredincios român

Părinții români din Sfântul Munte Athos, 

Către poporul dreptcredincios român 

Sursa: https://sfantulmunteathos.wordpress.com/2015/11/12/scrisoare-deschisa-a-parintilor-de-la-schitul-romanesc-prodromu-din-muntele-athos-catre-poporul-roman-cel-dreptcredincios-avand-ca-tema-miscarile-stradale-si-revolta-impotriva-decaderii-societatii-r/

Iubiți frați întru Hristos, cu multă întristare vă adresăm aceste cuvinte, văzând pericolul și durerea prin care trece poporul român în aceste zile. Deși cu trupul departe de țară, cu rugăciunile noastre nu ne-am despărțit niciodată de neamul în mijlocul căruia ne-am născut, încât acum nu putem să tăcem și să rămânem nepăsători în fața momentului de răscruce prin care iarăși trece poporul român în istoria sa.

Ne referim la mișcările stradale în care revolta oamenilor faţă de decăderea la care a ajuns din multe puncte de vedere societatea românească este dirijată de forțe ostile țării împotriva stăpânirii statului și a Bisericii noastre. Desigur că nu Dumnezeu este în spatele acestora, ci mai curând oameni care urăsc poporul român și credința sa creștin ortodoxă și se folosesc de acest moment pentru a produce mai multă tulburare și a găsi astfel prilejul instituirii unei noi ordini antihristice în lumea românească, cum a fost cea din perioada de glorie a bolșevismului în România. Căci numai atunci s-a mai întâmplat ca provocatori să ațâțe mulțimea împotriva Bisericii lui Hristos, cum am auzit că s-a petrecut în ultimele zile. Așadar, nenorocirile în urma cărora au murit mai mulți oameni, iar alții sunt încă între viață și moarte, sunt folosite astăzi, în chip murdar, ca pretext, pentru a aduce alte suferințe, dureri și întristări peste neamul nostru cel atât de necăjit.

Poate nu este deloc întâmplătoare asemănarea revoltei din aceste zile din București cu revoltele care în ultimii ani au condus la vărsări de sânge, războaie, sărăcie și refugiați în mai multe țări ale lumii chiar în unele state învecinate nouă cum este Ucraina. Cei care ies acum în stradă, trebuie să aibă în vedere că este destul de probabil ca acolo să ajungem și noi în aceste vremuri în care orice scânteie este suficientă pentru a aprinde focul ce mocnește astăzi în lume.

Am nădăjduit cu toții după 1990 la o înnoire a lumii românești, la o schimbare în bine a tuturor așezămintelor statului român, însă ce schimbări au adus toate mișcările stradale adesea manipulate de unii și de alții. Am spune că am devenit din ce în ce mai săraci, milioane de români au luat drumul pribegiei, căutând să-și câștige existența în alte părți ale lumii, sute de mii de copii au rămas fără părinți, cu suferința sufletească specifică orfanilor, bolile grave fac ravagii, iar moralitatea poporului a scăzut din ce în ce mai mult.

Din păcate, schimbarea la care ne-am așteptat atunci cu multă nădejde și entuziasm nu a venit și nici nu putea veni prin ieșiri în stradă și proteste de acest fel, cât timp nu am înțeles că nimic nu se poate schimba în bine în lume, dacă nu se realizează o înnoire sufletească a fiecăruia dintre noi, schimbarea lăuntrică a noastră prin lepădarea omului vechi, a omului care a slujit prin patimile sale stăpânitorului lumii acesteia, tatălui fărădelegii. Cum poate birui Dumnezeu și lumea să fie mai bună, atâta timp cât noi nu devenim mai asemenea cu Mântuitorului nostru Iisus Hristos care s-a jertfit pentru noi, ci, prin faptele noastre, ne asemănăm mai mult cu vrăjmașul lui Dumnezeu, cel care a adus și aduce tot răul în lume, căci este urâtor și ucigător de oameni dintru început (Ioan 8, 44).

Milioanele de avorturi, desfrânările de tot felul, minciunile și hoțiile, dar mai ales necredința care au pătruns în popor cu concursul celei mai mari părți a mass-mediei, îndeosebi a televiziunilor, nu ne îngăduie să avem o soartă mai bună, și nici nu ar trebui să o așteptăm, cât timp continuăm la fel. Ceea ce se întâmplă astăzi, ieșirea în stradă a unora pentru a arăta cu degetul pe ceilalți, fără să vadă sau să-și asume fiecare propriile greșeli pentru starea de fapt la care am ajuns ca popor, este o încununare a întregului rău în care s-a cufundat lumea românească în anii care au trecut.

Având în vedere toate acestea ne îngăduim să adresăm acest cuvânt către poporul român, cu gândul că dacă vom tăcea acum și pietrele vor striga, iar noi nu vrem să ne facem părtași astfel, prin tăcerea noastră, la urgiile care ar putea să vină peste neamul nostru, peste poporul dreptcredincios român.

În primul rând, sfințiilor voastre, preoții Domnului, ne adresăm, rugându-vă să înmulțiți întreaga lucrarea liturgică, prin mai multe Sfinte Liturghii, prin slujirea a cât mai multe Sfinte Taine și ierurgii, căci acestea atrag și înmulțesc lucrarea harului Sfântului Duh în lume. Dar trebuie să avem în vedere că la fel de important este să ne curățim conștiințele prin pocăință și prin spovedanie sinceră și așa să aducem Jertfa nesângeroasă a Sfintei Liturghii, căci Dumnezeu nu primește jertfe din mâini necurate.

De asemenea, este foarte important să spovedim credincioșii cu mult mai des, şi nu numai în perioada posturilor, căci oamenii împovărați de păcate se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu în răstimpurile dintre posturi, suficient cât viața lor creștină să devină tot mai formală.

Să ne rugăm cu conștiința că noi cei din cinul preoțesc și monahal suntem primii vinovați pentru că mulți din poporul nostru s-au înstrăinat atât de mult de Dumnezeu astăzi. Viața lor a ajuns suficient de secularizată, încât cu greu ar mai putea fi deosebită de viața unui ateu sau a unui păgân. Poate că dacă noi am fi luminat mai mult în lume prin slujirea Domnului, printr-o viață de evlavie și rugăciune, mult mai mulți dintre români nu s-ar fi adâncit într-o măsură atât de mare pe o cale care îi îndepărtează de Bunul Dumnezeu.

Creștinilor care umpleți locașurile sfintelor biserici de-a lungul anului și aveți conștiința că din mâna Domnului vine tot binele, vă îndemnăm să întăriți postul și rugăciunea, să înmulțiți faptele de milostenie și pocăința, să vă spovediți mai des și cu frică și cutremur să vă apropiați de Dumnezeieștile Taine, împărtășindu-vă cu Trupul și Sângele lui Hristos, căci fără El nu putem să facem nimic (Ioan 15, 5).

Pentru voi cei care în anii din urmă v-ați adâncit în păcate grele, ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să vă lumineze conștiința, încredințându-vă sufletește că toate aceste păcate, prin spovedanie și prin urmarea unui canon de pocăință, El Însuși le va șterge pentru jertfa Fiului Său Iisus Hristos. Ne gândim mai ales la cei care ați făcut fapte care atrag mult mânia și pedeapsa lui Dumnezeu asupra poporului cum sunt avorturile și crimele, desfrânările dobitocești, și nedreptățile care aduc multă suferință aproapelui, copiilor, celor săraci și în strâmtorări de tot felul. Domnul, cel îndelung răbdător ne așteaptă, numai să găsim doctorul sufletului nostru, preotul căruia să-i mărturisim aceste păcate și prin mâna căruia să primim iertarea de la Hristos.

Celor care, ca şi noi, vă trageți din aceiași rădăcină creștină a poporului român, botezați în numele Sfintei Treimi, dar prin care astăzi se lucrează această tulburare ce vine asupra neamului nostru și a Bisericii, vă amintim că orice păcat i se iartă omului după cuvântul Mântuitorului, numai cel împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta nici aici pe pământ și nici în cer (Matei 12, 31). Nu vă gândiți la plata pe care o veți primi pentru că v-ați luptat împotriva lui Hristos și a poporului dreptcredincios român, căci degrabă vă va ajunge pedeapsa Domnului, nu altfel, decât prin faptul că vă va părăsi în mâinile celui căruia îi slujiți, diavolul, care este ucigător de oameni dintru început. El nu răsplătește altfel decât prin tulburări sufletești și mentale, prin divorțuri și necazuri, prin boli necruțătoare și moartea fără nădejdea învierii. După ce vă va folosi, pe alții îi va lua în locul vostru ca să-i slujească amăgindu-i ca și pe voi cu banii, cu puterea sau cu satisfacerea cine știe cărei patimi. Nu vă amăgiți, căci nimeni din cei care s-au luptat împotriva adevărului lui Dumnezeu, nu a avut viața frumoasă pe care o aștepta. Domnul vă așteaptă să vă întoarceți la El cu pocăință, cum L-a așteptat pe Iuda Iscarioteanul, cel care l-a vândut. Acesta nu a înțeles marea milostivire a lui Dumnezeu şi din mândrie, s-a supus încă o dată celui rău, sinucigându-se, fără să se folosească de cei 30 de arginți, pe care i-a primit pentru fărădelegea sa.

De asemenea, tuturor celor care în aceste zile din neștiință, dar cu bune intenții, vă alăturați celor care produc atâta tulburare, trebuie să vă spunem că fără să vreți vă faceți părtași la toate păcatele lor, împărtășind același blestem al fărădelegii. Mai degrabă, dacă chiar vreți mai mult bine pentru neamul nostru, căutați cu discernământ la cele ce se petrec, și stați deoparte, dacă nu puteți să împiedicați provocările şi manipulările celor plătiți pentru a face aceasta sau sunt, pur şi simplu, înșelați de cel rău.

Iubiți dreptcredincioși ortodocși români, la un sfert de veac de la căderea regimului comunist, deși atunci am crezut că o soartă mai bună va aștepta poporul român, ne aflăm într-un moment de răscruce poate cu mult mai grav decât la anul 1990. Nu am fi părăsit pacea rugăciunilor noastre, dacă nu am realiza pericolul prin care trece astăzi lumea românească. Este din păcate un moment de criză ca rezultat al păcatelor în care ne-am adâncit ca neam în toți acești ani, păcate pentru care fiecare dintre noi poartă partea lui de vină. Dacă vom pleca cu gândul că noi suntem vinovați, și nu alții, cu siguranță mai este o șansă de a ne putea izbăvi făcând pocăință.

Să încercăm, așadar, fiecare după putință să participăm cât mai des la Sfânta Liturghie, căci nu este rugăciune a Bisericii care să atragă mai mult mila lui Dumnezeu decât o face jertfa cea nesângeroasă a Lui Hristos. Să nu uităm însă să aducem prescura noastră ca semn văzut al jerfirii vieţii noastre lui Dumnezeu. Să prelungim apoi orele de rugăciune, cititul la psaltire, să adâncim mai mult postul și să ne păzim conștiința și limba de la judecata aproapelui, căci avem nădejde că toate acestea împlinindu-le cu mărime de suflet, alături de cele amintite anterior, pentru rugăciunile Maicii Domnului, a tuturor Sfinților Lui, dar și a Sfinților și Mărturisitorilor neamului nostru, Domnul ne va mântui din aceste încercări prin care trece astăzi poporul nostru.

Să ne dea Bunul Dumnezeu discernământ ca să înțelegem că lupta noastră nu este împotriva aproapelui nostru, nici a stăpânirilor, după cum ne învață Evanghelia, ci împotriva duhurilor răutății, a patimilor prin care cel rău spurcă lumea și ne trage în jos. Să ne ajute Hristos ca aceste evenimente triste care premerg postul Nașterii Domnului, să fie pricină pentru trezvie și pocăință, acum în al doisprezecelea ceas, iar tot răul pe care vrăjmașii lui Hristos vor să-l aducă peste țara noastră să se transforme astfel cu harul lui Dumnezeu într-un început al unei reale schimbări ale neamului nostru aflat în fața judecății istoriei, dar mai cu seamă a Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos.

Aceasta este mărturia părinților români din Schitul Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos la anul mântuirii 2015 ziua a 8, a lunii lui noiembrie, la prăznuirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril pe calendarul nou și a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir pe calendarul neîndreptat ținut în Sfântul Munte.

Stareţ Arhim. Athanasie Prodromitul

Ultimele cuvinte ale lui Steve Jobs - mesajul lui pentru omenire

Ultimele cuvinte ale lui Steve Jobs - mesajul lui pentru omenire

Sursa: http://www.unica.ro/articol/ultimele-cuvinte-ale-lui-steve-jobs-146030

Directorul şi cofondatorul Apple, Steve Jobs, a pierdut în anul 2011 lupta cu cancerul pancreatic. Cunoscut pentru stilul lui de viață modest dar și pentru rigurozitatea și perfecționismul de care dădea dovadă pe plan profesional, ultimele cuvinte ale regretatului om de afaceri sunt simple, dar înduioșătoare, de efect și îi contrazic întreaga existență a acestuia, dedicată în proporție majoritară carierei. 

   Am ajuns pe culmile succesului în lumea afacerilor. În ochii altora, viața mea este un simbol al succesului. Cu toate acestea, în afară de munca mea, nu prea am alte motive de bucurie. În final, averea este doar o “felie” de viață cu care sunt acomodat, obișnuit.

   În această clipă, zăcând pe patul de spital, filmul vieții mele mi se perindă prin fața ochilor. Realizez că toată recunoașterea, laudele, bogăția de care m-am bucurat au pălit, au devenit fără de sens în fața apropiatei morți.

   În întunericul camerei, mă uit la luminile verzi de la aparatele care mă țin în viață, aud sunetele mecanice sacadate făcute de ele și simt respirația Zeului Morții apropiindu-se.

   Acum când am făcut bani cât pentru trei generații, ar trebui să ne concentrăm pe alte aspecte ale vieții care nu au legătură cu partea financiară. Trebuie să fie ceva mai important de atât!

   Să fie relațiile… să fie arta, să fie un vis neîmplinit din tinerețe…

   Fuga non-stop după bani transformă o persoană, cât de normală ar fi ea, într-o ciudățenie asemenea mie.

   Dumnezeu ne-a lăsat simțurile ca să recepționăm dragostea, sentimentele celor din jur. Și nu iluziile false aduse de averi.

  Toți banii, toate proprietățile și investițiile din viața mea.. nu le pot lua cu mine în mormânt. Tot ce pot lua sunt amintirile scăldate în iubirea dată și primită. Acestea sunt adevăratele bogății care te vor urma, însoți mereu, dându-ți puterea și lumina care sunt necesare să mergi mai departe. Dragostea nu cunoaște distanță. Viața nu are limite. Mergi unde vrei să mergi. Atinge vârfurile pe care vrei să le atingi. Totul se bazează pe 2 lucruri: inima și mâinile tale. Atât.

   Poți să angajezi pe cieva să conducă mașina în locul tău, să producă bani pentru tine. Dar nu poți plăti pe cineva să îndure boala în locul tău.

  Lucrurile materiale pierdute mai pot fi recuperate. Dar e un lucru care nu poate fi recuperat odată pierdut: viața.

   Când o persoană intră în sala de operație, va realiza că există o carte pe care nu a terminat-o de citit – “Cartea trăitului sănătos”.

  Indiferent de etapa vieții în care ne aflăm acum, odată cu trecerea timpului, ne vom confrunta cu ziua în care cortina va cădea peste noi.

   Pune preț pe dragostea pentru familia ta, iubește-ți consortul, prietenii.

   Poartă-te bine cu tine. Prețuiește-i pe ceilalți.

Steve Jobs